Artefactul de bronz care rescrie istoria contactelor transarctice

Descoperirea unei piese turnate în Asia de Est într-o locuință veche de 1.000 de ani din Alaska sugerează existența unor rețele comerciale preistorice peste strâmtoarea Bering.

O descoperire neașteptată în sălbăticia arctică

Pe coastele nord-vestice ale Alaskăi, în cadrul Rezervației Naționale Bering Land Bridge, o echipă de arheologi conduși de Universitatea din Colorado a scos la lumină un artefact care sfidează așteptările.

În timpul săpăturilor de la Capul Espenberg, pe Peninsula Seward, cercetătorii au dezgropat o locuință preistorică veche de aproximativ 1.000 de ani, aparținând primilor eschimoși inupiați. Dar ceea ce au găsit în interior – un obiect din bronz turnat într-o matriță – a stârnit un val de întrebări.

Piesa, de dimensiuni modeste (aproximativ 5 cm lungime și 2,5 cm lățime), era alcătuită dintr-o bară dreptunghiulară conectată la un inel circular rupt. Ambele părți prezentau o latură teșită și una ușor scobită, dovezi clare ale unei producții într-o matriță, o tehnică metalurgică inexistentă în Alaska preistorică.

Misterul originii: de unde vine bronzul?

Bronzul este un aliaj de cupru și staniu, iar în Alaska nu există dovezi ale metalurgiei bronzului înainte de contactul cu europenii. Analizele chimice efectuate de H. Kory Cooper de la Universitatea Purdue au arătat că artefactul este un bronz cu plumb, conținând aproximativ 45% plumb, 20% staniu și 24% cupru.

O astfel compoziție este caracteristică aliajelor produse în Asia de Est, în special în China, Coreea, Manciuria sau sudul Siberiei. Cercetătorii cred că piesa a fost turnată într-un atelier asiatic și a ajuns în Alaska prin intermediul rețelelor comerciale care traversau strâmtoarea Bering.

„Nu este o surpriză, având în vedere tradițiile orale și alte descoperiri arheologice, dar este prima dovadă concretă a unui metal eurasiatic în America de Nord precolumbiană”, a declarat Cooper.

Vârsta artefactului: mai vechi decât casa în care a fost găsit

Un detaliu crucial a ieșit la iveală în urma datării cu radiocarbon a unei bucăți de piele înfășurată în jurul barei dreptunghiulare. Pielea a fost datată în jurul anului 600 d.Hr., cu câteva sute de ani înainte de construcția locuinței (aproximativ 1000 d.Hr.).

Aceasta sugerează că obiectul a fost păstrat și transmis din generație în generație, poate ca un talisman sau un obiect de prestigiu. „Probabil că era suficient de valoros pentru ca oamenii să-l păstreze timp de generații”, a comentat Owen Mason, co-investigator al săpăturilor.

Această longevitate indică faptul că artefactul a traversat nu doar spațiul, ci și timpul, înainte de a fi îngropat lângă intrarea casei.

Ce reprezenta obiectul? O cataramă, un ornament sau un obiect de ritual?

Forma artefactului – o bară cu un inel – amintește de o cataramă de curea. Specialiștii au sugerat că ar fi putut face parte dintr-un ham sau dintr-un ornament pentru cai, având în vedere utilizarea frecventă a bronzului în Asia de Est pentru astfel de scopuri. În mâinile inupiaților, însă, funcția s-ar fi putut schimba.

Arheologii cred că piesa ar fi putut fi folosită ca închizătoare pentru îmbrăcăminte sau ca parte a regaliei unui șaman. „Rămâne un puzzle”, a recunoscut Hoffecker. Indiferent de utilizarea sa exactă, prezența sa demonstrează că populațiile arctice erau conectate la rețele de schimb la distanțe mari cu mult înainte de explorările europene.

Alte dovezi ale comerțului transarctic: obsidian și metale

Artefactul de bronz nu este singura dovadă a contactelor transarctice. În aceeași locuință au fost descoperite și obiecte din obsidian, a căror origine a fost identificată ca fiind Valea Râului Anadyr din Rusia, la peste 1.000 de kilometri distanță.

De asemenea, au fost găsite un ac de cupru și o mărgea cilindrică din bronz cu plumb, analizate prin fluorescență cu raze X. Toate acestea indică un comerț activ între popoarele din Siberia și Alaska, probabil prin intermediul culturii Birnirk, care ocupa ambele părți ale strâmtorii Bering.

„Arctica nu era o zonă izolată, ci un coridor de schimburi”, a subliniat Cooper.

Implicații pentru înțelegerea istoriei arctice

Descoperirea de la Capul Espenberg rescrie istoria contactelor dintre Lumea Veche și Lumea Nouă. Până acum, se credea că primul contact semnificativ a avut loc odată cu expedițiile rusești din secolul al XVIII-lea. Dar acest artefact demonstrează că rețelele comerciale transarctice existau cu cel puțin 500 de ani mai devreme.

„Acest obiect va determina oamenii să privească Arctica altfel”, a spus Cooper. Studiul, publicat în Journal of Archaeological Science, deschide noi perspective asupra mobilității umane și a schimburilor culturale în regiunile polare.

Cercetătorii continuă să caute alte dovezi care să lege civilizațiile asiatice de popoarele indigene ale Americii de Nord.