Astăzi, imaginile cu planeta noastră văzută din spațiu sunt la ordinea zilei, dar au existat vremuri când omenirea putea doar să își imagineze o astfel de priveliște.
Puțin după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1946, un grup de oameni de știință și soldați s-au reunit în deșertul New Mexico pentru a lansa o rachetă V-2, asamblată din componente confiscate de la germani. Scopul lor nu era însă unul distructiv.
Echipa a montat o cameră video de 35 mm pe rachetă cu scopul de a fotografia Terra din spațiu. Lansată cu o viteză impresionantă, racheta a surprins imagini la fiecare secundă și jumătate, stocând cadrele pe o bobină de film.
Prima parte a misiunii a fost un succes, racheta dispărând în vastul spațiu aerian. Cercetătorii au pornit în căutarea ei, parcurgând kilometri întregi prin deșert pentru a recupera datele.
La fața locului, au descoperit o priveliște surprinzătoare: camera fusese distrusă complet la impactul cu solul, însă filmul rămăsese intact, protejat de o carcasă metalică.
Unul dintre tinerii membri ai echipei de recuperare, Fred Rulli, și-a amintit mai târziu euforia oamenilor de știință când au reușit să proiecteze imaginile pe ecran. Deși calitatea lor era departe de standardele actuale, fotografiile arătau clar norii și curbura planetei noastre.
Acestea au fost primele imagini cu Terra văzută din spațiu, confirmate ulterior de NASA, care au estimat altitudinea la care au fost realizate la 80 de km deasupra Pământului.
Clyde Holliday, unul dintre inginerii implicați în proiect, a descris impactul fotografiei în revista National Geographic, afirmând că imaginile surprinse de V-2 au oferit o perspectivă unică asupra felului în care ar arăta Pământul prin ochii unor vizitatori veniți de pe alte planete.