Vânturile sunt un fenomen natural fascinant care continuă să uimească atât oamenii de știință, cât și publicul larg. Măsurarea vitezelor extreme ale vântului reprezintă o provocare complexă, influențată de o multitudine de factori precum originea vântului, locația și metodele de măsurare utilizate.
În căutarea celor mai rapide vânturi, privirea noastră se îndreaptă spre vastitatea sistemului solar. Pe gigantul de gheață Neptun, vânturile ating viteze uluitoare de 1.770 km/h, depășind viteza sunetului.
Aceste date impresionante au fost culese în urma observațiilor efectuate de telescoape și sonde spațiale, în special misiunea Voyager 2 a NASA din 1989.
Instrumentele sofisticate ale sondei au urmărit mișcările rapide ale norilor în atmosfera turbulentă a planetei, oferind cercetătorilor informații cruciale pentru calcularea vitezelor vântului.
Pe Pământ, recordul oficial pentru cea mai rapidă rafală de vânt naturală este de 407 km/h, înregistrat pe insula Barrow din Australia în 1996, în timpul unui ciclon tropical devastator.
Acest record a fost validat de Organizația Meteorologică Mondială (OMM) după o examinare minuțioasă a datelor colectate de un anemometru. Totuși, există posibilitatea ca vânturi și mai puternice să existe în atmosfera terestră.
Cercetătorii analizează în prezent date provenite de la radiosonde care indică viteze ale vântului de până la 483 km/h deasupra Japoniei și a vestului Oceanului Pacific.
Dacă aceste măsurători vor fi validate, ar putea deveni noul record pentru cea mai mare viteză a vântului înregistrată vreodată pe Pământ. În domeniul tornadelor, au fost raportate viteze extraordinare.
În 1999, o tornadă în Oklahoma a atins 486 km/h, iar mai recent, în 2024, o tornadă în Iowa a fost măsurată la viteze între 497 și 512 km/h.
Aceste valori au fost obținute folosind radare Doppler montate pe vehicule, o metodă indirectă de măsurare care, deși promițătoare, prezintă marje de eroare ce trebuie luate în considerare.
În cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, oamenii au reușit să creeze vânturi artificiale care depășesc cu mult vitezele naturale.
Un exemplu remarcabil este tunelul supersonic de vânt 10×10 al NASA, capabil să genereze vânturi de până la 4.321 km/h, echivalentul a 3,5 ori viteza sunetului. Studiul vânturilor extreme continuă să fie un domeniu de interes major pentru meteorologi și astronomi.
Pe măsură ce tehnologia avansează, este posibil să descoperim vânturi și mai puternice, atât pe Pământ, cât și în vastitatea cosmosului, contribuind la o mai bună înțelegere a forțelor naturii care modelează universul nostru.
