Ciprian Porumbescu, renumit compozitor român, și-a început călătoria muzicală în orașele Suceava și Cernăuți, înainte de a-și continua studiile la prestigiosul „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” din Viena.
Acolo, sub îndrumarea muzicienilor consacrați Anton Bruckner și Franz Krenn, și-a rafinat abilitatea compozițională. În Viena, a avut ocazia să interacționeze cu compozitorul bucovinean Eusebie Mandicevschi, de la care a învățat teoria muzicii.
Între anii 1873 și 1877, Porumbescu a urmat studii de teologie ortodoxă la Cernăuți, completându-și astfel formarea intelectuală și spirituală.
Devenit unul dintre compozitorii de seamă ai vremii sale, opera sa include lucrări memorabile precum „Balada pentru vioară și orchestră” op.29 și opereta „Crai nou”, reprezentată pentru prima oară la Brașov.
În această perioadă, Porumbescu a predat muzica la Gimnaziul Românesc din Brașov, astăzi cunoscut ca Colegiul Național „Andrei Șaguna”. A creat de asemenea muzica pentru faimosul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, interpretat și ca imn național de către Albania.
În 1878, din cauza activităților sale patriotice, a fost întemnițat de autoritățile austro-ungare. În ciuda condițiilor grele ale detenției, ce i-au agravat boala de tuberculoză, a compus lucrări importante precum „Rapsodia română pentru orchestră” și „Odă ostașilor români”.
Ciprian Porumbescu a murit tânăr, la 29 de ani, în satul Stupca, redenumit ulterior în onoarea sa. În timpul vieții sale a trăit o iubire profundă, dar imposibilă, cu Berta, fiica unui pastor evanghelic, care a fost trimisă în Anglia din motive religioase și naționale.
Ultimele luni de viață ale compozitorului au fost marcate de sunetele emoționante ale viorii sale, care răzbăteau prin ferestrele deschise ale casei sale, captând atenția trecătorilor.
În istoria zilei de 14 octombrie, regăsim momente semnificative precum dispariția filosofului Gottfried Wilhelm Leibniz în 1716 și nașterea lui Mihail Lermontov în 1814, sau evenimente politice de amploare ca destituirea lui N.S. Hrușciov din 1964.
Numeroase figuri istorice și culturale, de la poetul Costache Conachi la filosoful Henri Wald și până la președintele Dwight Eisenhower, își au locul în cronologia acestei zile, aducând cu ele amprentele inegalabile în domeniile lor de activitate.
