O alternativă captivantă la teoria Big Bang, care postulează un început al Universului, este teoria stării staționare. Imaginată în 1948 de fizicienii Thomas Gold, Hermann Bondi și Fred Hoyle, această teorie propunea un Univers veșnic, fără început sau sfârșit.
Inspirați de un film al cărui final oglindea perfect începutul, acești oameni de știință au îndrăznit să își imagineze un Univers care se află într-o continuă expansiune, dar care își păstrează aspectul general de-a lungul timpului.
Conform acestei teorii, materia nu a fost creată într-un moment precis din trecut, ci ia naștere continuu, într-un ritm perfect sincronizat cu expansiunea Universului.
Astfel, densitatea materiei rămâne constantă, iar Universul își menține o aparență neschimbată, atât în trecutul infinit, cât și în viitorul etern. Totuși, acest ritm de creație a materiei este incredibil de lent, imposibil de observat direct.
Pentru a compensa diluarea materiei cauzată de expansiune, ar fi nevoie de apariția unui singur atom pe metru cub, o dată la 10 miliarde de ani. Această rată infimă se explică prin vastitatea Universului și raritatea materiei.
Chiar și stelele și galaxiile, dacă ar fi uniform distribuite, ar rezulta într-un vid cosmic aproape perfect, cu doar un atom pe metru cub. Unul dintre atuurile teoriei stării staționare este predictibilitatea sa.
Modelul oferă previziuni precise despre aspectul Universului, susceptibile de a fi confirmate sau infirmate prin observații. Din păcate pentru susținătorii săi, observațiile astronomice au contrazis teoria.
Dacă Universul ar fi static, nu ar trebui să existe diferențe semnificative între diversele sale epoci. Cu toate acestea, observațiile realizate cu ajutorul radiotelescoapelor au demonstrat că galaxiile surse puternice de unde radio nu au fost întotdeauna la fel de abundente.
Mai mult, descoperirea radiației de fond de microunde în 1965 a reprezentat o lovitură puternică pentru teoria stării staționare. Această radiație termică sugerează existența unei perioade fierbinți și dense în trecutul Universului, o perioadă incompatibilă cu modelul static.
În plus, abundența elementelor ușoare din Univers se potrivește perfect cu predicțiile teoriei Big Bang, indicând formarea lor în primele trei minute de expansiune rapidă.
Teoria stării staționare nu poate explica aceste abundențe, deoarece nu ia în considerare o perioadă inițială cu densitate și temperatură extreme, propice reacțiilor nucleare la scară cosmică.