Un nou studiu dezvăluie perspective surprinzătoare privind soarta unei civilizații extraterestre extrem de avansate, sugerând că o asemenea societate ar putea ajunge să își distrugă propria planetă în mai puțin de un mileniu din cauza schimbărilor climatice, chiar și în condițiile în care s-ar baza exclusiv pe surse regenerabile de energie.
Scenariul, derulat prin simulări complexe ale astrofizicienilor, arată că o dezvoltare spectaculoasă în domeniul tehnologiei și al consumului energetic ar putea transforma o planetă locuibilă într-un loc inaccesibil și ostil vieții într-un timp extrem de scurt din punct de vedere cosmic.
Particularitatea acestui scenariu constă în faptul că, indiferent de inițiativa lăudabilă de a folosi energie regenerabilă, disiparea inevitabilă de căldură, prevăzută de legile termodinamicii, ar compromite treptat climatul planetei.
Cercetarea a fost motivată inițial de dorința de a înțelege implicațiile consumului energetic rapid în context uman, un fenomen observat de la începuturile Revoluției Industriale până în prezent, când planeta consumă anual energie echivalentă cu cea primită de la Soare.
Deși majoritatea energiei consumate provine în continuare din surse fosile, ironiile scenariului se amplifică chiar atunci când se consideră trecerea completă la surse de energie curate precum cea eoliană ori solară.
Creșterea perpetuă a populației și a nevoilor tehnologice ar continua să obstrucționeze echilibrul ecologic.
Manasvi Lingam, astrofizician la Florida Tech și coautor al studiului, împreună cu Amedeo Balbi de la Universitatea Tor Vergata, au utilizat a doua lege a termodinamicii pentru a demonstra cum, în definitiv, niciun sistem energetic nu poate evita pierderile de căldură, cu implicații catastrofale pe termen lung asupra climei planetei.
Analizele lor sugerează că fără o gestionare eficientă a consumului energetic, o planetă ar putea vedea acest deznodământ inevitabil în mai puțin de 1.000 de ani.
Pentru căutarea astrobiologică, această descoperire complică misiunea de a găsi forme de viață extraterestră, întrucât mileniul de toleranță climatică se dovedește a fi doar un infim interval în marea schemă cosmică, necesar dezvoltării vieții. Cu toate acestea, există speranță.
Atât oamenii cât și civilizațiile extraterestre ar putea alege sustenabilitatea și stabilitatea ca strategie de supraviețuire.
Astfel, civilizațiile ar putea alege să-și regleze ambițiile tehnologice pentru a menține un echilibru cu natura, prelungind astfel durata de viață a habitatului lor planetar și sporindu-și șansele de a rămâne viabile pe parcursul unor perioade cosmice vaste.
