Povestea puțin cunoscută a celui mai celebru festival de film din lume, de la originile sale antifasciste până la primele ediții postbelice
Scânteia care a dat naștere unui festival: scandalul de la Veneția, 1938
În septembrie 1938, lumea cinematografiei europene era zguduită de un scandal fără precedent.
La cea de-a șasea ediție a Festivalului de Film de la Veneția – pe atunci cel mai important eveniment cinematografic internațional – juriul a decis să acorde premiul principal, Cupa Mussolini, unor filme de propagandă ale regimurilor fasciste italian și german.
Filmul „Olympia” al Lenlei Riefenstahl, un elogiu adus idealurilor naziste, și „Luciano Serra, Pilot”, o producție italiană cu implicarea directă a fiului lui Mussolini, au fost declarate câștigătoare ex-aequo.
Decizia a fost percepută ca o încălcare flagrantă a principiilor de libertate artistică și a stârnit furia delegațiilor din Franța, Marea Britanie și Statele Unite. Sub presiunea exercitată de Germania și Italia, juriul a ignorat un film american care fusese preferatul unanim al membrilor democrați.
În semn de protest, reprezentanții țărilor democratice au părăsit festivalul italian, jurând că nu se vor mai întoarce. Acest moment a reprezentat scânteia care a dus la crearea unui festival rival, liber de constrângeri politice.
Visul lui Philippe Erlanger și Jean Zay: un festival al libertății
În trenul care îl ducea înapoi în Franța, diplomatul Philippe Erlanger – șeful Departamentului de Schimburi Artistice Internaționale – a început să contureze ideea unui festival de film care să fie un bastion al libertății de exprimare și al independenței artistice.
Împreună cu Jean Zay, ministrul francez al Educației Naționale și al Artelor Frumoase, și cu sprijinul ministrului de Interne Albert Sarraut, Erlanger a transformat acest vis într-un proiect de stat. Scopul declarat era de a crea un spațiu în care cinematografia să fie evaluată exclusiv pe criterii artistice, fără ingerințe politice.
În iunie 1939, s-a anunțat oficial înființarea Festivalului Internațional de Film de la Cannes, programat să înceapă la 1 septembrie 1939 – aceeași dată cu Festivalul de la Veneția, ceea ce sublinia intenția de a concura direct cu acesta.
Orașul Cannes a fost ales dintre zece localități candidate, datorită climatului său mediteranean, infrastructurii hoteliere și a asemănării cu Riviera italiană. Pe 31 mai 1939, s-a semnat acordul oficial între oraș și guvern, dând naștere festivalului.
Prima ediție anulată: războiul lovește înainte de start
Organizatorii au lucrat febril pentru a pregăti prima ediție, care urma să dureze trei săptămâni și să includă filme precum „Vrăjitorul din Oz” (The Wizard of Oz) și producții franceze de prestigiu. Totul era pregătit pentru marea deschidere, când, pe 27 august 1939, cu doar câteva zile înainte de start, tensiunile internaționale au escaladat.
Germania nazistă se pregătea să invadeze Polonia, iar Franța și Marea Britanie au decretat mobilizarea generală. Festivalul a fost anulat oficial pe 27 august, iar pe 1 septembrie, când ar fi trebuit să aibă loc prima proiecție, Hitler a declanșat cel de-al Doilea Război Mondial.
Invitații și delegațiile s-au împrăștiat, iar visul unui festival al libertății a fost amânat pentru șapte ani lungi. Cu toate acestea, ideea nu a murit: ea a rămas vie în mințile organizatorilor, care au continuat să spere că, după conflict, Cannes va deveni simbolul renașterii culturale.
1946: renașterea festivalului într-o Europă devastată
După încheierea războiului, în 1945, eforturile de reconstrucție culturală au relansat proiectul. Prima ediție efectivă a Festivalului de la Cannes a avut loc între 20 septembrie și 5 octombrie 1946, la noul Palais des Festivals construit pe malul mării.
Atmosfera era una de eliberare și speranță: Europa încerca să-și refacă legăturile culturale rupte de război, iar cinematografia era un mijloc de reconciliere.
La această ediție au participat 18 țări, iar premiul principal – pe atunci numit „Grand Prix” – a fost acordat ex-aequo pentru 11 filme, inclusiv pentru clasicul „Bătălia căii ferate” (La Bataille du rail) al lui René Clément.
Festivalul a devenit rapid un simbol al libertății artistice și al diversității culturale, atrăgând regizori, actori și critici din întreaga lume. Deși fondatorul Jean Zay fusese asasinat de miliția franceză în 1944, spiritul său a trăit în festivalul care a devenit, în deceniile următoare, cel mai prestigios eveniment cinematografic al planetei.
Anii de glorie și provocările festivalului: de la New Wave la protestele din 1968
În anii 1950 și 1960, Festivalul de la Cannes a cunoscut o ascensiune fulminantă, devenind scena lansărilor majore ale cinematografiei mondiale. Aici au fost prezentate capodopere ale neorealismului italian, ale Noului Val francez și ale marilor regizori americani. Cu toate acestea, festivalul nu a fost lipsit de controverse.
În mai 1968, în plin val de proteste studențești și greve generale în Franța, festivalul a fost pe punctul de a fi anulat. Regizori precum François Truffaut, Jean-Luc Godard și Roman Polanski au cerut întreruperea evenimentului în semn de solidaritate cu mișcările sociale.
După negocieri tensionate, ediția din 1968 a fost abandonată, demonstrând că festivalul rămâne sensibil la contextul politic și social. Totuși, această criză a consolidat reputația Cannes-ului ca spațiu de dezbatere și reflecție, nu doar de celebrare a cinematografiei.
Moștenirea unui festival născut din conflict: libertatea artistică ca principiu fundamental
Astăzi, Festivalul de la Cannes este sinonim cu excelența cinematografică și cu glamour-ul mondial. Cu toate acestea, originile sale politice – răspunsul la propaganda fascistă de la Veneția – rămân o parte esențială a identității sale.
Fondatorii săi au conceput festivalul ca pe un bastion al libertății de exprimare și al independenței artistice, idealuri care au rezistat de-a lungul deceniilor. Deși criticat uneori pentru comercialism sau elitism, Cannes continuă să fie un far pentru cinematografia de autor și pentru vocile curajoase.
În fiecare an, în mai, lumea privește spre covorul roșu de pe Croazetă, amintindu-și că acest festival s-a născut dintr-un act de rezistență culturală. Povestea sa ne reamintește că arta poate înfrunta propaganda și că, uneori, conflictele politice pot da naștere unor instituții care celebrează ce este mai bun în umanitate.
Surse
- ro.wikipedia.org — Festivalul Internațional de Film de la Cannes
https://ro.wikipedia.org/wiki/Festivalul_Internațional_de_Film_de_la_Cannes - en.wikipedia.org — Cannes Film Festival
https://en.wikipedia.org/wiki/Cannes_Film_Festival - festival-cannes.com — The history of the Festival – Festival de Cannes
https://www.festival-cannes.com/en/the-festival/the-history-of-the-festival/ - allarts.org — Cannes: The Freedom Festival | ALL ARTS Documentary Selects
https://www.allarts.org/programs/all-arts-documentary-selects/the-freedom-festival-cannes-j6y5h8/ - magellantv.com — The First Cannes Film Festival: Canceled by War … Celebrated 80 Years Later – Articles by MagellanTV
https://www.magellantv.com/articles/the-first-cannes-film-festival-canceled-by-war-celebrated-80-years-later
