Maria Tereza, fiica împăratului romano-german Carol al VI-lea, a rămas în istorie drept o figură marcantă a dinastiei Habsburgice.
Deși nu a fost încoronată oficial împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman, titlul i-a fost atribuit prin căsătoria cu Francisc Ștefan de Lorena, devenit ulterior împăratul Franz I Stephan.
Nașterea Mariei Tereza a fost primită cu o oarecare dezamăgire la Viena, întrucât legea salică împiedica femeile să acceadă la tron. Cu toate acestea, tatăl ei a pregătit terenul pentru ca ea să preia conducerea Casei de Habsburg, prin adoptarea Pragmaticii Sancţiuni.
Această decizie a stârnit opoziția regelui Frederic al II-lea al Prusiei și a declanșat războiul de succesiune austriacă. În ciuda pierderii Sileziei în fața Prusiei, Maria Tereza a reușit să își consolideze poziția și să își impună autoritatea.
Domnia sa a fost marcată de reforme interne profunde, cunoscute sub numele de „Reforma tereziană de stat”. A renunțat la rigiditatea etichetei spaniole la curtea vieneză, promovând o atmosferă mai deschisă și mai accesibilă supușilor.
A sprijinit dezvoltarea industriei textile și a comerțului, a reformat sistemul judiciar prin adoptarea unui nou cod penal și abolirea torturii. A promovat educația seculară, a inițiat reforme în agricultură și a reorganizat armata și administrația.
Maria Tereza a acordat o atenție deosebită și românilor din Imperiul Habsburgic. A aprobat măsuri pentru reglementarea exploatării resurselor naturale din Transilvania, a sprijinit înființarea de manufacturi și a restaurat Mitropolia ortodoxă din Transilvania.
Deși a încercat să îmbunătățească viața românilor, aceștia au continuat să își dorească un statut privilegiat în imperiu. În ciuda controverselor, Maria Tereza a rămas în memoria românilor ca o figură protectoare, preocupată de soarta lor.
Atitudinea sa binevoitoare, reflectată în numeroase acte de grație și sprijin acordate comunităților românești, a contribuit la crearea unei imagini favorabile în conștiința colectivă.
Domnia Mariei Tereza a coincis cu o perioadă de înflorire culturală pentru Imperiul Habsburgic, influența sa fiind vizibilă în arhitectură și muzică. Viața personală a împărătesei a fost marcată de o căsnicie fericită cu Francisc Ștefan de Lorena, cei doi având împreună 16 copii.
Maria Tereza a murit în urma unei hemoragii cerebrale, lăsând în urmă o moștenire complexă și controversată. A fost o femeie puternică, pragmatică și devotată binelui poporului ei, dar și o figură marcată de tradițiile și prejudecățile vremurilor sale.
