Un vehicul cu trei roți a schimbat pentru totdeauna modul în care omenirea se deplasează. Dar întrebarea cine l-a inventat rămâne fără un răspuns simplu. În secolul al XV-lea, Leonardo da Vinci desena deja schițe și construia modele de vehicule.
De atunci, au apărut automobile cu abur, electrice sau pe benzină, fiecare cu forme și mecanisme diferite. Atribuirea meritului ține, într-o bună măsură, de interpretare. Multă vreme, numele lui Karl Benz a fost sinonim cu primul automobil „adevărat”.
În noaptea dintre ani, în 1879, un motor staționar cu un singur cilindru, în doi timpi, a funcționat pentru prima dată.
Succesul comercial al acestui motor i-a dat lui Benz resursele necesare să își urmeze visul: un vehicul ușor, propulsat de un motor pe benzină, în care șasiul și motorul să fuzioneze într-un tot unitar. În 1885, vehiculul cu două locuri era gata.
Avea un motor compact, în patru timpi, montat orizontal în spate, un cadru din oțel tubular, diferențial și trei roți cu spițe metalice. Motorul dezvolta doar 0,75 cai putere (0,55 kW).
Printre inovații se numărau admisia automată, supapa de evacuare controlată, aprinderea electrică de înaltă tensiune cu bujie și un sistem de răcire prin evaporare. Pe 29 ianuarie 1886, Carl Benz a depus cererea de brevet pentru „vehiculul acționat de un motor pe gaz”.
Brevetul, cu numărul 37435, este considerat certificatul de naștere al automobilului. La scurt timp, în iulie 1886, presa a relatat despre prima apariție publică a modelului Benz Patent-Motorwagen. Un vehicul cu trei roți, care avea să marcheze începutul unei industrii de o importanță uriașă.
Pe măsură ce cercetările continuă, povestea devine însă mai complexă și aduce la lumină și alte contribuții esențiale.
