Neurocercetătoarea Kelly Lambert, de la Universitatea din Richmond, SUA, a împărtășit noi perspective fascinante asupra experimentelor sale în care a învățat șobolani să conducă mașinuțe.
Aceste experimente, care au atras atenția publicului și au fost chiar subiectul unui documentar Netflix, nu se limitează doar la amuzament, ci explorează legătura complexă dintre mediu, stres și dezvoltarea abilităților cognitive.
În timpul izolării impuse de pandemia de COVID-19, Lambert a observat o schimbare în comportamentul șobolanilor. Aceștia manifestau un entuziasm neobișnuit, asemănător cu cel al unui câine nerăbdător de plimbare, atunci când se apropia de cuștile lor.
Acest entuziasm, a observat cercetătoarea, părea să depășească simpla anticipare a recompensei alimentare, sugerând o bucurie autentică legată de experiența condusului.
Deși condusul nu este un comportament natural pentru șobolani, aceștia s-au adaptat remarcabil și au demonstrat o motivație intrinsecă pentru această activitate, adesea urcând în mașinuțe și manipulând comenzile chiar înainte de începerea experimentului.
Această observație a condus la ipoteza că anticiparea experienței poate fi la fel de plină de satisfacție ca recompensa în sine. Studii anterioare au arătat că șobolanii care învață să aștepte recompense demonstrează o cogniție superioară.
În mod surprinzător, când li s-a oferit alegerea între o recompensă imediată, accesibilă pe jos, și o recompensă obținută după parcurgerea unui traseu mai lung cu mașinuța, majoritatea șobolanilor au ales să conducă.
Acest lucru sugerează că plăcerea călătoriei este la fel de importantă ca și destinația finală. Lambert concluzionează că aceste descoperiri sunt relevante și pentru oameni, subliniind importanța anticipării și a bucuriei procesului în obținerea unui creier sănătos.
Planificarea și savurarea călătoriei pot fi la fel de importante ca și atingerea obiectivului final.
