O descoperire arheologică recentă pune sub semnul întrebării perspectivele tradiționale asupra declinului Imperiului Roman, evocând o poveste diferită de cea prezentată în cărțile de istorie.
Aceste noi dezvăluiri au fost făcute de o echipă de cercetători de la Universitatea din Cambridge, care timp de 13 ani au efectuat săpături la Interamna Lirenas, o așezare romană situată în regiunea Lazio, Italia.
Acolo, au descoperit vestigiile unui teatru acoperit, a unei piețe și a unui port fluvial, indicând o prosperitate care contrazice ideile preconcepute despre declinul legendarului imperiu.
Studiul sugerează că Interamna Lirenas a înflorit cu mult timp după perioada considerată a fi începutul declinului roman, aproximativ trei secole mai târziu decât stabilit inițial.
Analiza detaliată a obiectelor ceramice excavate, în mare parte ascunse sub câmpuri agricole moderne, a demonstrat că orașul și-a păstrat vitalitatea până spre sfârșitul secolului al III-lea d. Hr.
În perioada sa de maximă expansiune, așezarea găzduia aproximativ 2.000 de locuitori, reflectând un grad de adaptabilitate și reziliență rar întâlnite.
Coordonatorul proiectului, Alessandro Launaro, a subliniat importanța acestei descoperiri, menționând că orașul și-a dovedit capacitatea de a se adapta la provocările timpului peste 900 de ani.
Mulți alți poli de dezvoltare din Italia ar putea împărtăși aceeași istorie de rezistență, însă doar recent, tehnicile arheologice avansate au permis evidențierea acestei realități.
Studiul aprofundat a inclus utilizarea radarului magnetic care penetrează solul, intervenții desfășurate pe o suprafață de aproximativ 60 de hectare lângă râul Liri.
Cercetătorii au documentat existența unui vast complex de clădiri, inclusiv un depozit considerabil și un templu, alături de un complex de băi, toate acestea adăpostind un port important între secolul I î. Hr. și secolul al IV-lea d. Hr.
Aceste structuri subliniază complexitatea și sofisticarea orașului roman atunci când era la apogeu. Un alt punct de interes îl constituie teatrul acoperit, amplasat strategic pe o terasă deschisă în partea nord-vestică a orașului.
Acesta, mândrindu-se cu marmure de proveniență mediteraneană, avea dimensiuni impresionante, cu o capacitate de 1.500 de locuri, și reprezenta o inovație arhitecturală semnificativă în termeni de acustică și rentabilitate financiară.
Raritatea acestor structuri în perioada romană accentuează importanța și avansul orașului Interamna Lirenas, contestând viziunea clasică asupra unui imperiu care se dizolva încet.
Descoperirile recente oferă o nouă perspectivă asupra evoluției urbane în Imperiul Roman și adaugă straturi suplimentare de înțelegere asupra istoriei europene.
