Aproape un sfert din tot ce există în univers rămâne complet invizibil. Materia întunecată – 25% din cosmos – nu emite, nu reflectă și nu absoarbe nicio formă de lumină. Ea ține galaxiile laolaltă prin gravitație, dar telescoapele obișnuite nu au nicio șansă s-o vadă.
De decenii întregi, oamenii de știință vânează o singură dovadă fizică a prezenței sale. Acum, un grup de cercetători de la Universitatea Johns Hopkins și Institutul de Astrofizică Leibniz susține că a găsit exact asta. Cheia stă într-o lumină ciudată, venită chiar din inima Căii Lactee.
Particulele de materie întunecată nu au energie proprie. Când se ciocnesc însă, produc radiații gamma. Până acum, nimeni nu reușise să surprindă acest fenomen. În 2008, satelitul Fermi al NASA a început să construiască o imagine a galaxiei noastre în spectrul razelor gamma.
Privind harta rezultată, experții au observat ceva ieșit din comun: centrul Căii Lactee era inundat de o strălucire difuză, fără o sursă vizibilă. Excesul ăsta de lumină nu putea fi explicat imediat. Au apărut două teorii concurente.
Fie era vorba de nucleele în rotație ale stelelor muribunde – pulsari – fie de coliziunile particulelor de materie întunecată. Pentru a testa scenariile, cercetătorii au recurs la supercomputere.
Au creat o hartă a distribuției materiei întunecate din galaxie, dar au abordat problema dintr-un unghi diferit: au simulat modul în care Calea Lactee s-a format.
Pornind de la ideea că galaxia s-a născut dintr-un nor imens de materie întunecată, profesorul Joseph Silk, coautor al studiului, explică mecanismul: materia obișnuită s-a răcit și a căzut spre centru, trăgând după ea și o parte din materia întunecată.
De-a lungul a miliarde de ani, aceasta s-a concentrat în nucleul dens, iar numărul coliziunilor a crescut vertiginos. Rezultatul ar putea fi exact strălucirea gamma pe care o vedem acum. Studiul, publicat în Physical Review Letters, nu închide încă dezbaterea.
Rămâne posibil ca pulsarii să fie responsabili pentru excesul de radiație. Diferențele dintre cele două surse sunt extrem de subtile. Tocmai de aceea profesorul Silk mizează pe un viitor instrument: Telescopul Cerenkov, care va fi construit în Chile.
Va fi cel mai puternic telescop de raze gamma din lume, cu o sensibilitate suficientă pentru a distinge între razele gamma provenite din materia întunecată și cele emise de stele neutronice. „
Marea mea speranță”, spune cercetătorul, este ca acest observator să pună capăt controverselor pentru totdeauna. Până atunci, lumina aceea difuză rămâne cel mai promițător indiciu că materia ascunsă a universului a început, în sfârșit, să se dezvăluie.
