Adânc, la șapte metri sub pământ, în necropola antică de la Muntele lui Anubis, în apropierea legendarului oraș Abydos, arheologii au făcut o descoperire remarcabilă: o cameră mortuară uriașă, ce adăpostea odinioară rămășițele unui faraon necunoscut.
Această realizare, anunțată de experți egipteni și de Muzeul Universității din Pennsylvania, promite să arunce o lumină nouă asupra unei perioade complexe și fascinante din istoria Egiptului antic, o epocă marcată de tumult și transformări.
Descoperirea camerei mortuare din calcar, estimată la aproximativ 3.600 de ani vechime, provine dintr-o perioadă cunoscută sub numele de A Doua Perioadă Intermediară a Egiptului, între anii 1640 și 1540 î.Hr. Această epocă de tranziție a reprezentat o punte între splendoarea Regatului de Mijloc și apogeul puterii faraonilor din Noul Regat.
Istoria sa politică rămâne, în mare parte, un puzzle incomplet, plin de conflicte între facțiuni rivale care au modelat în cele din urmă reunificarea Egiptului.
Deși mormântul, gol la momentul descoperirii și probabil jefuit de mult timp de hoți, nu a păstrat identitatea clară a faraonului, indicii prețioase au supraviețuit.
La intrarea în camera mortuară, pe cărămizile tencuite, numele regelui fusese inițial inscripționat în hieroglife, alături de scene pictate care le înfățișau pe zeițele surori Isis și Nephthys. Din nefericire, distrugerile provocate de hoți au șters aceste detalii vitale.
Cu toate acestea, profesorul Josef Wegner, specialist în arheologie egipteană la Universitatea din Pennsylvania și unul dintre coordonatorii săpăturilor, sugerează că ar putea fi vorba despre Senaiib sau Paentjeni, doi faraoni cunoscuți din alte monumente de la Abydos, care au condus regiunea, dar ale căror morminte nu fuseseră găsite până acum.
Pe lângă camera principală, mormântul cuprinde și o serie de alte încăperi mai mici, acoperite de bolți impresionante, înalte de cinci metri, construite din cărămizi de lut.
Amplasarea sa în necropola extinsă a puternicului faraon Neferhotep I este, de asemenea, semnificativă, arhitectura sa stabilind o legătură între mormintele Regatului de Mijloc timpuriu și cele regale din A Doua Perioadă Intermediară.
Profesorul Wegner subliniază că acest mormânt pare a fi cel mai mare și cel mai vechi din grupul asociat cu Dinastia din Abydos, o entitate regală formată dintr-o serie de regi care au stăpânit părți din Egiptul superior și regiunea sudică a țării.
Această dinastie din Abydos a fost una dintre cele patru regate rivale care au fragmentat Egiptul în acea perioadă tulbure, alături de regatul Hyksos din Delta Nilului.
Descoperirile precum aceasta, inclusiv mormântul regelui Seneb-Kay, găsit de echipa lui Wegner în 2014, sunt esențiale pentru a înțelege cum s-a fragmentat și apoi s-a reunificat Egiptul, oferind perspective cruciale asupra schimbărilor sociale, politice și tehnologice ale vremii.
Așadar, deși identitatea faraonului rămâne învăluită în mister, mormântul său gol vorbește o poveste plină de însemnătate, deschizând o fereastră către o epocă esențială pentru definirea civilizației egiptene.
Aceasta este a doua descoperire de mormânt regal antic din Egipt în acest an, un indiciu al bogăției încă neexplorate a acestei națiuni străvechi.
