Din 2018, când ultimul mascul a murit, specia rinocerului alb nordic a rămas doar pe hârtie – două femele mai trăiesc, dar sunt biologic incapabile să ducă o sarcină la termen.
În spatele acestei realități aparent finalizate, un grup de cercetători a pus în mișcare unul dintre cele mai îndrăznețe planuri de salvare din istoria biologiei.
Până acum, au reușit să creeze 39 de embrioni viabili, fecundând în laborator ovule extrase de la una dintre femele cu material seminal congelat înainte ca ultimii masculi să dispară. Soluția pare simplă: implantează acești embrioni în mame purtătoare dintr-o specie înrudită, rinocerul alb sudic.
La jumătatea anului 2025, primele transplanturi au fost realizate, iar speranța atingea cote maxime. Atunci natura a intervenit într-un mod pe care nimeni nu l-ar fi putut prezice. O femelă purtătoare numită Curra rămăsese însărcinată, iar echipa se pregătea de o victorie istorică.
Dar ploile torențiale care au lovit Kenya au spălat stratul superior al solului din rezervație, scotând la lumină mumii antice îngropate de secole. Aceste rămășițe ascundeau bacterii Clostridia letale, care au rămas în viață, în stare latentă, în pământ.
Expusă la aceste microorganisme eliberate de ape, Curra s-a infectat fulgerător. La o oră după primele simptome, femela era decedată, iar embrionul pierdut pentru totdeauna.
Coordonatorul proiectului, Jan Stejskal, a mărturisit că moartea a fost atât de rapidă încât, inițial, au crezut că a fost mușcată de un mamba negru – unul dintre cei mai veninoși șerpi de pe planetă. Tragedia nu a oprit însă eforturile.
În regim de urgență, toți ceilalți rinoceri din rezervație au fost vaccinați împotriva amenințării bacteriene subterane. Deși nu s-au mai înregistrat alte victime, tentativele ulterioare de implantare nu au avut succes până acum.
Dar cercetătorii refuză să renunțe: amintesc că, la oameni, a fost nevoie de peste 100 de încercări înainte de prima fecundație in vitro reușită.
Noi mame purtătoare au fost deja selectate, iar o anchetă amplă realizată în Europa arată că publicul sprijină masiv aceste tehnici de reproducere asistată atunci când este vorba de salvarea unor specii pe marginea prăpastiei. Cursa continuă, iar descoperirile au fost publicate în PLOS One.
