O viață dedicată muzicii și patriotismului, stinsă prematur

Ciprian Porumbescu, fiul unui preot ortodox, și-a început călătoria muzicală în orașele Suceava și Cernăuți. Aprofundarea studiilor muzicale a continuat la Viena, sub îndrumarea unor nume sonore precum Anton Bruckner și Franz Krenn, la renumitul „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst”.

În atmosfera vibrantă a Vienei, Porumbescu l-a cunoscut pe Eusebie Mandicevschi, un alt compozitor talentat din Bucovina, alături de care și-a perfecționat cunoștințele teoretice muzicale. Anii petrecuți la Cernăuți, între 1873 și 1877, au fost dedicați studiului teologiei ortodoxe.

Talentul său muzical a strălucit, devenind unul dintre cei mai apreciați compozitori ai vremii sale.

Printre creațiile sale celebre se numără „Balada pentru vioară și orchestră” și opereta „Crai nou”, a cărei premieră a avut loc la Brașov, în sala festivă a Gimnaziului Românesc, astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”, unde Porumbescu a predat muzica pentru o scurtă perioadă.

Geniul său muzical s-a manifestat și în compoziția unor piese patriotice memorabile. A compus muzica pentru cântecul „Pe-al nostru steag e scris Unire”, melodie adoptată ulterior și de Albania pentru imnul său național, „Hymni i Flamurit”.

De asemenea, i se datorează și melodia fostului imn românesc „Trei culori”. Anul 1878 a adus cu sine o perioadă dificilă pentru Porumbescu. Manifestările sale patriotice l-au adus în atenția autorităților austro-ungare, care l-au condamnat la închisoare.

Conditiile dure din temniță i-au agravat tuberculoza de care suferea.

Cu toate acestea, adversitatea a dat naștere unora dintre cele mai impresionante compoziții ale sale: „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Gaudeamus Igitur” și „Odă ostașilor români”.

La doar 29 de ani, Ciprian Porumbescu s-a stins din viață în satul Stupca, care ulterior a fost redenumit în onoarea sa. Dincolo de cariera sa muzicală strălucită, viața lui Porumbescu a fost marcată și de o dragoste neîmpărtășită.

Berta, fiica unui pastor evanghelic, i-a cucerit inima, însă diferențele religioase și naționale au reprezentat obstacole de netrecut în calea fericirii lor. Părinții Bertei, sperând că fiica lor își va uita dragostea, au trimis-o în Anglia.

Ultimele luni din viața sa, se spune că Porumbescu și-ar fi exprimat dragostea și tristețea cântând la vioară lângă ferestrele larg deschise, captivând trecătorii cu muzica sa sfâșietoare.