Pandemia de COVID-19 a reprezentat o criză sanitară mondială care, prin măsurile de izolare socială impuse, a salvat vieți umane, însă a lăsat și urme adânci asupra vieții sociale și psihologice a multora.
În Statele Unite, în prima jumătate a anului 2020, astfel de măsuri restrictive au reușit să salveze aproximativ un milion de vieți. În ciuda acestui succes, izolarea oamenilor în locuințe sau comunități a avut efecte negative, perturbând educația, activitățile economice și interacțiunile sociale.
Astfel, multe persoane, indiferent de vârstă, s-au confruntat cu sentimentul de singurătate accentuată. Una dintre categoriile cele mai afectate a fost cea a copiilor și adolescenților, asupra cărora izolarea a avut un impact semnificativ.
Studiile recente au sugerat că pandemia ar fi accelerat procesul natural de subțiere a cortexului cerebral la adolescenți, o schimbare care survine pe măsură ce oamenii îmbătrânesc.
Această accelerare a fost observată mai pregnant la fete, ceea ce ridică întrebări despre modul în care tinerii au resimțit izolarea socială.
Cercetătorii de la Institutul de Științe ale Învățării și Creierului, din cadrul Universității Washington, sub conducerea Patriciei Kuhl, au inițiat un studiu în 2018 pentru a analiza schimbările tipice în dezvoltarea creierului la adolescenți.
Pandemia a dat naștere unei oportunități neașteptate de a investiga efectele lockdown-ului asupra acestora.
Datele MRI colectate inițial în 2018, de la 160 de copii cu vârste cuprinse între 9 și 17 ani, au fost comparate cu cele post-pandemice, menționând o accelerare a subțierii cortexului, mai ales la fete.
Stresul cronic și adversitatea sunt cunoscute pentru a grăbi acest proces, asociat cu riscul crescut de tulburări neuropsihiatrice și comportamentale, precum anxietatea și depresia.
În cazul subiecților de sex masculin, efectele au fost mai restrânse, limitându-se la cortexul vizual, în timp ce la subiecții de sex feminin, acestea s-au manifestat mai vizibil în toate lobii și emisferele creierului.
Accelerația procesului de maturare cerebrală a fost echivalentul unei pierderi de 4,2 ani la fete, comparativ cu 1,4 ani la băieți.
Diferențele observate între sexe în cadrul studiului sugerează că relațiile de sprijin emoțional dintre prietenii de sex feminin au fost mai afectate decât cele ale băieților, care sunt bazate mai mult pe activități comune.
Acest aspect a generat un impact mai sever asupra fetelor, care s-au simțit mai izolate și separate de rețelele lor de susținere emoțională.
Deși cercetătorii nu au ajuns încă la concluzii definitive privind posibilitatea de recuperare a grosimii cortexului cerebral pierdut în 2020, studiul ridică noi întrebări cu privire la fragilitatea creierului adolescenților și efectele pandemiei asupra procesului de maturare cerebrală.
Aceste rezultate demonstrează complexitatea felului în care criza sanitară și izolarea au modelat viețile tinerilor și subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a elucida impactul pe termen lung.