Un tezaur de documente guvernamentale, tocmai scos din umbră, a readus în prim-plan o întrebare care refuză să moară: au reușit naziștii, în secret, să construiască o mașină zburătoare funcțională, în formă de disc?
Decizia Pentagonului de a face publice sute de fișiere – luată în cadrul unei inițiative de transparență ordonată de președintele Donald Trump – a dezvăluit un raport FBI care îți taie răsuflarea.
Conform acestuia, un bărbat pe nume Paul Peyerl a povestit agenției despre o aeronavă stranie, construită în 1944, în inima Pădurii Negre din Austria. Primele 162 de documente declasificate acoperă o perioadă uriașă, din 1948 până în 2026.
În ele se amestecă notițe de la Departamentul Apărării, înregistrări video, imagini PDF venite de la FBI, chiar și materiale de la NASA și Departamentul de Stat. Cele mai multe detaliază întâlniri ale militarilor sau astronauților cu fenomene aeriene neidentificate – UAP-uri.
Dar nimic nu a captat imaginația publicului ca acea informație despre farfuria zburătoare a celui de-al Treilea Reich.
O farfurie zburătoare controlată de la distanță
Peyerl a susținut că a văzut cu ochii lui un obiect de aproximativ 6,5 metri diametru – adică 21 de picioare. Era controlat de la distanță, iar pe învelișul exterior îi erau montate mai multe motoare cu reacție.
Partea externă a vehiclei se rotea în jurul unei cupole centrale, care rămânea nemișcată în timpul zborului. Misiunea lui Peyerl? Să fotografieze acel aparat în acțiune.
El a povestit că a păstrat un negativ făcut la 7.000 de metri altitudine – aproape 23.000 de picioare – și că i-a dat o copie anchetatorilor FBI. Mai mult, a spus că a reușit să facă o poză cu obiectul aflat într-un hangar, „cu riscul vieții sale”. Cine se afla în spatele proiectului?
Peyerl a indicat un inginer german numit Kuehr – al cărui prenume rămâne, până azi, un mister. Bănuiala lui era că, după război, Kuehr fusese arestat de Aliați. În trecut, același inginer încercase să scape de recrutarea în Wehrmacht, dar fusese prins de Gestapo.
FBI subliniază însă, sec, că aceste documente nu conțin „nici recomandări, nici concluzii” din partea agenției. Așa că, pe baza acestui singur pont, nimeni nu poate spune sigur dacă naziștii chiar aveau o farfurie zburătoare.
Identitatea lui Kuehr, la fel ca atâtea figuri din universul secret al armelor naziste, nu a fost niciodată confirmată independent. Și totuși, contextul istoric face ca povestea să nu pară de tot adevărat scoasă din aer.
Cum au alimentat armele-minune naziste teoriile conspirației
Pe timpul războiului, regimul hitlerist a investit masiv în tehnologii de vârf – Wunderwaffen, sau arme-minune. Printre ele s-au numărat bomba zburătoare V-1, racheta balistică V-2 și Messerschmitt Me 262, primul avion de vânătoare cu reacție operațional din lume.
Toate au sosit prea târziu pentru a schimba soarta conflictului, dar demonstrau o capacitate inginerească uluitoare pentru acea vreme. După 1945, Statele Unite au lansat Operațiunea Paperclip – un program secret care a adus peste 1.600 de oameni de știință, ingineri și tehnicieni germani în America.
Mulți dintre ei au devenit pionieri în programul spațial american și în tehnologia militară a Războiului Rece. Prezența lor a alimentat, decenii la rând, teorii conform cărora modelele avansate ale naziștilor – poate chiar discurile zburătoare – ar fi fost perfecționate de armata SUA.
Legenda farfuriilor zburătoare naziste, cunoscute sub nume precum Haunebu sau misteriosul Die Glocke (Clopotul), a supraviețuit în cultura pop și în ufologie.
Dovezile concrete lipsesc, dar eliberarea acestor dosare FBI rămâne o amintire cutremurătoare a cât de departe au fost dispuși să meargă tehnologii celui de-al Treilea Reich – și câte enigme ale acelor vremuri încă așteaptă să fie deslușite.
