Rudolf Hess a rămas singur în Spandau, păzit de patru puteri mondiale

Adjunctul lui Hitler, Rudolf Hess, a fost singurul deținut din închisoarea Spandau timp de 20 de ani, păzit de patru puteri mondiale.

În spatele unor ziduri groase, în inima Berlinului, un singur om a trăit două decenii într-o închisoare construită pentru sute. Nu era un condamnat oarecare.

Era fostul număr doi al celui mai sângeros regim al secolului trecut, iar supravegherea sa devenise o absurdă coregrafie între patru puteri mondiale. Până la sfârșitul anilor 1960, penitenciarul Spandau își goliște încet celulele. Foștii lideri naziști fie își terminaseră pedepsele, fie muriseră.

A mai rămas doar unul: Rudolf Hess. Iar pentru următorii 20 de ani, fortăreața masivă a fost casa unui singur deținut. O gardă formată din soldați americani, britanici, francezi și sovietici se rotea lunar, fiecare națiune păzindu-și propriul schimb.

Nicio altă închisoare din istorie nu a fost păzită atât de exotic și de atent.

Cum a trăit și a murit ultimul deținut?

Singurătatea aproape totală nu l-a frânt. Dimpotrivă, Hess și-a construit o rutină de o precizie aproape militară. Îngrijea plantele din grădină, citea ore întregi și făcea scurte plimbări prin curtea interioară.

Gărzile îl descriau ca pe un bătrân fragil, dar cu o mândrie de neclintit: chiar și la 90 de ani, insista să stea în poziție de drepți, ca și cum ar fi fost încă în uniformă. În curtea închisorii, o căsuță de vară i-a devenit refugiul preferat. Și, în cele din urmă, locul în care totul s-a sfârșit.

Pe 17 august 1987, Rudolf Hess a fost găsit mort. Avea 93 de ani. Petrecuse 41 de ani în spatele gratiilor. Circumstanțele decesului său rămân neclare: unii vorbesc despre sinucidere, alții despre un final suspect.

Un lucru este sigur: adjunctul lui Adolf Hitler, omul care zburase într-o misiune secretă pentru a pune capăt războiului, a murit aproape complet singur, păzit de țările pe care încercase să le înfrângă.

Misiunea secretă care l-a adus la Spandau

În primăvara anului 1941, cu puțin înainte ca invazia Uniunii Sovietice să înceapă, Hess luase o decizie dramatică. Spera să încheie conflictul cu Marea Britanie printr-o lovitură de stat care să-i redea prestigiul.

Pe 10 mai, a decolat în secret de la Augsburg, a traversat Marea Nordului și a sărit cu parașuta în Scoția. Aterizase cu propuneri de pace: Germania să aibă mână liberă în Europa, iar fostele colonii germane să-i fie returnate, în schimbul respectării integrității Imperiului Britanic.

A fost ignorat. Guvernul britanic l-a tratat ca pe un simplu prizonier de război, iar Hess a stat în captivitate în Marea Britanie până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. După moartea sa, închisoarea Spandau a fost rasă de pe fața pământului.

A mai rămas doar povestea unui om care, din culmile puterii absolute, a ajuns să trăiască într-o izolare supravegheată de foștii săi dușmani – ultimul și cel mai straniu capitol al unei vieți care a scris istoria cu sânge.