Atunci când ne gândim la deep web și dark web, percepțiile comune includ fie activități ilegale, fie tehnici de phishing și criptomoneda Bitcoin. Adevărul este că aceste concepții sunt parțial corecte și parțial nu.
Dark webul reprezintă, într-adevăr, o platformă unde se pot desfășura astfel de activități, dar el constituie doar o mică parte din deep web. Aceste site-uri au adrese IP ascunse și necesită softuri specifice pentru a fi accesate.
Trebuie menționat că dark webul este doar 0,01% din deep web, un spațiu online mult mai vast, inaccesibil prin motoarele de căutare standard. Cu alte cuvinte, atunci când Google nu poate găsi un conținut, acesta poate exista în adâncurile internetului, fiind parte din ceea ce numim deep web.
Partea de internet pe care Google o poate identifica este cunoscută sub numele de surface web, ce acoperă doar 0,03% din totalul internetului. Este important să subliniem diferența esențială între deep web și dark web, deseori confundate în discursul public.
Deep webul include, în mare parte, site-uri perfect inofensive, cum ar fi conturile de e-mail protejate, secțiuni ale serviciilor de abonament ca Netflix sau pagini accesibile doar prin completarea unor formulare.
Spre exemplu, nu ne dorim ca cineva să poată intra în căsuța noastră de e-mail doar prin simpla căutare a numelui pe Google. În 2001, se estima că deep webul era de 400–550 de ori mai voluminos decât surface webul, iar de atunci și-a mărit dimensiunile considerabil.
Comparativ, dark webul este mult mai compact, cu doar câteva mii de site-uri, acestea fiind caracterizate printr-un nivel ridicat de confidențialitate oferit de softuri de criptare care protejează atât identitatea utilizatorilor, cât și locația acestora.
Această anonimitate a facilitat proliferarea activităților ilegale precum traficul de droguri și arme, pornografia și jocurile de noroc. Poate cel mai notoriu exemplu este piața online Silk Road, închisă de FBI în 2013. Totuși, nu tot ce se găsește pe dark web este în mod inerent negativ.
El este adesea folosit de avertizori de integritate, activiști și jurnaliști care riscă să fie cenzurați sau persecutați politic. Un exemplu notabil este WikiLeaks, care, potrivit surselor, își are activitatea desfășurată pe dark web.