O aripă de libelulă, veche de 75 de milioane de ani, a fost scoasă la lumină din rocile Canadei, iar descoperirea rescrie o pagină întreagă din istoria naturală a planetei.
Specimenul, găsit în celebrul Parc Provincial Dinozaur din Alberta, este prima dovadă a existenței acestor insecte în epoca dinozaurilor pe teritoriul canadian, iar cercetătorii nu îl căutau deloc.
Era un an obișnuit de teren, în 2023, când studenții de la Universitatea McGill despicau roci în căutarea unor fosile de frunze. Sub îndrumarea profesorului Hans Larsson, echipa a dat peste ceva cu totul neașteptat: o aripă perfect conservată, ascunsă în piatră.
Până atunci, situl respectiv nu oferise nicio dovadă a vieții insectelor, iar singura mărturie rămasă de la aceste creaturi era o afidă microscopică prinsă în chihlimbar.
O nouă familie de libelule care acoperă o prăpastie evolutivă
Descoperirea nu doar că aduce un plus de cunoaștere, dar acoperă o prăpastie de 30 de milioane de ani în evoluția libelulelor. Aripa, clasificată drept o specie complet nouă, a primit numele Cordualadensa acorni, un omagiu adus entomologului John Acorn, de la Universitatea din Alberta.
Mai mult, trăsăturile sale au fost atât de distincte încât a fost nevoie de crearea unei noi familii, Cordualadensidae. Ceea ce surprinde este modul în care s-a conservat fosila.
Nu este vorba de o rămășiță tridimensională, ci de o impresie, o amprentă lăsată în piatră, un tip de conservare care nu fusese documentat anterior în aceste formațiuni.
Această descoperire deschide o nouă cale de cercetare, sugerând că în rocile Formațiunii Dinosaur Park ar putea exista mult mai multe dovezi ale insectelor decât s-a crezut vreodată. „Am început acum să găsim mai multe fosile de insecte, extinzând locurile și metodele de căutare.
Diversitatea vieții insectelor în această perioadă a fost probabil mult mai mare decât am crezut”, a explicat Alexandre Demers-Potvin, cercetător postdoctoral la McGill. El a subliniat că această descoperire dublează numărul de fosile cunoscute de insecte din întreaga formațiune.
O aripă care dezvăluie adaptări pentru zborul planant
Aripa, deși de dimensiunea unei mâini umane, era o piesă esențială a ecosistemului cretacic. „O gustare gustoasă de răpitori, fără îndoială”, a glumit André Mueller, studentul la masterat care a semnat studiul ca autor principal. Dar nu doar rolul în lanțul trofic o face specială.
Structura sa indică o adaptare pentru zborul planant, o trăsătură întâlnită astăzi la libelulele migratoare, ceea ce sugerează că această specie era deja pregătită pentru călătorii lungi. „Anatomia aripii ne spune că această specie a fost adaptată pentru alunecare; o trăsătură asociată cu libelulele migratoare de astăzi și posibil o cheie a succesului lor”, a adăugat Hans Larsson, paleontolog și biolog evoluționist. „Acest specimen oferă, de asemenea, o perspectivă asupra cum era viața în Canada acum 75 de milioane de ani, adăugând o nouă piesă importantă și diversificată a unuia dintre cele mai diverse situri ecologice lipsă din lume.”
Fosila, descrisă în detaliu în Canadian Journal of Earth Sciences, nu este doar o simplă curiozitate. Este o piesă lipsă dintr-un puzzle mai amplu, care arată că lumea insectelor din Cretacic era mult mai bogată și mai complexă decât ne-am fi putut imagina.
