Invizibile ochiului liber, dar esențiale pentru echilibrul planetei, cocolitoforii intră în centrul unei campanii globale care le pune, în sfârșit, rolul în lumină.
Sunt alge unicelulare care plutesc în straturile luminate ale oceanelor, fiecare acoperită cu plăci minuscule din carbonat de calciu, numite cocolituri.
Mai mici decât un fir de praf, aceste discuri fragile au o forță discretă: extrag carbonul din apa de mare, eliberează oxigen și lasă pe fundul oceanelor urme geologice ce păstrează istoria climei Pământului.
Cinci instituții europene propun ca 10 octombrie să devină Ziua Internațională a Cocolitoforilor.
Inițiativa este coordonată de Institutul Ruđer Bošković (Zagreb, Croația), Centrul Lyell de la Universitatea Heriot-Watt (Edinburgh, Marea Britanie), Centrul de Cercetare NORCE (Bergen, Norvegia), Centrul de Științe Marine și ale Mediului – MARE (Universitatea din Lisabona, Portugalia) și Asociația Internațională a Nannoplanctonului.
Scopul: să aducă în atenția publicului modul în care aceste microorganisme reglează carbonul, susțin ecosistemele marine și contribuie la producerea oxigenului de care depinde viața pe Pământ. Cocolitoforii sunt, în același timp, artizani biologici și arhiviști ai planetei.
În fiecare an, creează peste 1,5 miliarde de tone de carbonat de calciu. În acest proces, capturează dioxidul de carbon și îl „împachetează” în plăci fine care, odată căzute pe fundul mării, se transformă în sedimente adânci.
Milenii la rând, aceste straturi devin cretă și calcar, un jurnal geologic din care cercetătorii pot citi reacțiile climei în fața schimbărilor trecute.
„Spre deosebire de alte grupuri, ei construiesc plăci complexe din carbonat de calciu, care nu doar absorb dioxidul de carbon din atmosferă, ci îl transportă în sedimentele oceanice adânci, unde poate rămâne blocat timp de milenii”, explică profesorul Alex Poulton, de la Centrul Lyell.
„Acest proces lasă o arhivă geologică excepțională, care ne permite să studiem cum au reacționat la schimbările climatice din trecut și să prezicem rolul lor viitor.” Influența lor se simte în lanț.
Ca parte a fitoplanctonului, cocolitoforii produc oxigen, hrănesc nivelurile de bază ale lanțurilor trofice marine și influențează echilibrul gazelor cu efect de seră. Când populațiile lor prosperă, oceanele își mențin mai bine funcțiile vitale.
Când sunt amenințate, efectele se propagă, discret, dar ferm. Presiunea climatică le pune însă rezistența la încercare. Temperaturile în creștere, modificările chimiei oceanului și schimbările în disponibilitatea nutrienților le pot afecta supraviețuirea.
Iar odată cu ei, stabilitatea ecosistemelor care depind de acest metabolism microscopic, dar decisiv. Propunerea de a stabili o zi dedicată cocolitoforilor este mai mult decât un gest simbolic.
Este o invitație la a privi altfel oceanul: ca pe un sistem în care fragilul și invizibilul pot avea consecințe planetare.
Campania își propune să stimuleze educația marină, să sprijine politici publice informate și să încurajeze implicarea tuturor în protejarea acestor ecosisteme care lucrează, fără spectacol, pentru echilibrul lumii.
