Inventarea roții, o piatră de hotar în istoria omenirii ce a avut loc cu aproximativ șase milenii în urmă, a rămas un mister pentru arheologi, originea sa fiind învăluită în incertitudine.
Deși beneficiile sale în domenii precum transportul, olăritul sau războiul sunt incontestabile, locul și momentul nașterii acestei tehnologii revoluționare au constituit subiect de dezbatere aprinsă în rândul specialiștilor.
Recent, un studiu inovator, utilizând tehnici avansate de mecanică structurală, a avansat o ipoteză surprinzătoare: Munții Carpați ar putea fi leagănul acestei invenții extraordinare.
Se pare că necesitatea, mama invenției, i-a determinat pe minerii din acele vremuri să găsească o soluție ingenioasă pentru a extrage și transporta mai eficient cuprul, atât de prețios pentru ei.
Această teorie fascinantă, susținută de dovezi arheologice, sugerează că Munții Carpați au fost scena unor progrese tehnologice remarcabile în ceea ce privește evoluția roții. Primele roți, simple role cu șanțuri, au reprezentat o inovație crucială, facilitând transportul obiectelor grele.
Ulterior, ingeniozitatea umană a dus la apariția axului, care a permis deplasarea pe distanțe mai mari și pe terenuri accidentate. Treptat, roata a evoluat, eliberându-se de ax și deschizând noi orizonturi pentru transport și nu numai.
Interesant este că mediul dificil din minele din Carpați ar fi jucat un rol esențial în conturarea designului roții, constrângerile spațiale impunând soluții ingenioase.
Deși au existat și alte teorii care plasau apariția roții în Mesopotamia sau în nordul Turciei, dovezile arheologice descoperite recent în zona Munților Carpați par să ofere o susținere mai solidă acestei ipoteze. E important de menționat că roata nu a încetat să evolueze odată cu epoca de cupru.
Inventarea rulmenților, secole mai târziu, a marcat un alt moment important în istoria roții, deschizând calea către o nouă eră a transportului, culminând cu apariția automobilului în secolul XX.