Un cimitir sub hotelul istoric
Timp de mai bine de un mileniu, 24 de schelete au zăcut neatinse sub grădina unuia dintre cele mai vechi hoteluri din Anglia. Oaspeții The Old Bell Hotel din Malmesbury au dormit, au mâncat și au petrecut fără să știe că exact sub tălpile lor se afla un cimitir medieval sigilat.
Clădirea s-a deschis în anul 1220, menită să adăpostească vizitatorii bibliotecii de la abația vecină. Dar mormintele, după cum avea să se descopere, sunt cu aproximativ 500 de ani mai în vârstă decât hotelul însuși. Totul a pornit de la o misiune de rutină.
Când s-au planificat lucrări pe un teren cu o încărcătură istorică cunoscută, legea a impus o monitorizare arheologică standard. Nimeni nu se aștepta ca utilajele să scoată la lumină un cimitir complet intact, ascuns timp de peste 1.000 de ani.
Pentru oraș, descoperirea a fost o bornă: pentru prima dată, există dovezi fizice ale unei perioade care, până acum, supraviețuise doar în documente. „
Știam din surse istorice că mănăstirea a fost fondată în acea perioadă”, a explicat Paolo Guarino, director adjunct de publicații la Cotswold Archaeology și locuitor al orașului. „ Dar nu am avut niciodată dovezi solide înainte de această excavare.”
El a numit rămășițele „prima dovadă confirmată a activității din secolele VII-IX în Malmesbury”. Surpriza nu s-a oprit aici. Cimitirul medieval deja cunoscut se află la sud de Abația Malmesbury.
Noile morminte, în schimb, erau poziționate la vest de fostele claustre – o așezare care i-a luat prin surprindere pe arheologi. Nici o rămășiță saxonă nu mai fusese identificată vreodată în oraș înainte de această excavare, a confirmat un purtător de cuvânt al Cotswold Archaeology pentru Fox News.
Mai mult, același purtător de cuvânt a oferit o perspectivă aproape macabră: meșterii medievali care au ridicat The Old Bell probabil au dat pur și simplu peste oase în timp ce săpau fundațiile. „
Există numeroase dovezi arheologice că zidurile medievale au fost construite direct peste, și uneori chiar prin, morminte. Este probabil ca constructorii The Old Bell să fi întâlnit unele rămășițe umane în timp ce puneau fundațiile, dar au ales să-și continue munca indiferent de asta.”
Astăzi, hotelul poartă încă urmele fiecărui secol: șemineul de piatră cu capotă din zona barului datează exact din anul 1220. Cei care au așezat acele pietre nu aveau cum să știe că ridicau ziduri peste un cimitir mult mai vechi.
Femei și copii printre călugări
Dar poate cea mai tulburătoare revelație a fost compoziția cimitirului. Printre oase se aflau femei și copii – un semn clar că mănăstirea benedictină nu era izolată, ci susținută de o întreagă comunitate laică de familii. În mod normal, un cimitir monahal adăpostește exclusiv trupurile călugărilor.
Acesta, însă, a schimbat instantaneu interpretarea sitului. Tony McAleavy, istoric al Abației Malmesbury și locuitor al orașului, a declarat pentru BBC că era „extrem de entuziasmat”. „ Ceea ce avem aici nu este o colecție de rămășițe ale călugărilor. Sunt bărbați, femei și copii.
Se pare că am găsit urme ale comunității de oameni care i-au ajutat pe călugări aici.” McAleavy a subliniat că aceste oase adaugă dovezi fizice concrete la înregistrările scrise ale abației din perioada sa de aur, când funcționa ca unul dintre principalele centre de învățământ din Europa de Vest.
Originea sitului se trage de la un călugăr irlandez care a înființat o mănăstire de pustnic pentru a-i învăța pe copiii locali, undeva în jurul anului 637 d.Hr. Acea mănăstire a devenit una benedictină în 676 d.Hr.
Importanța locului a fost consacrată când Regele Athelstan, primul rege al întregii Anglii, a ales să fie înmormântat la abație în anul 941 d.Hr.
Excavarea comunitară și moștenirea
Pe valul acestui interes, Cotswold Archaeology s-a întors la The Old Bell pentru Big Athelstan Dig – un proiect arheologic comunitar care a mobilizat voluntari în 15 gropi de sondaj în Malmesbury.
Ceea ce a început ca o singură excavare izolată la un hotel s-a extins într-un efort amplu de recuperare a istoriei medievale timpurii, cu localnicii participând chiar ei la săpături.
Kim și Whit Hanks, proprietarii The Old Bell, au descris realizarea ca „o perspectivă rară asupra vieții locuitorilor din Malmesbury din perioada saxonă mijlocie”.
Într-o declarație, aceștia au adăugat: „Suntem onorați să acționăm ca păstrători ai istoriei locale, o responsabilitate pe care o luăm foarte în serios. Este potrivit ca cele mai vechi rămășițe să fi fost găsite în apropierea abației, pe terenul celui mai vechi hotel din Anglia.”
Astăzi, hotelul nu mai este doar un loc de cazare. A devenit o capsulă a timpului, o amintire că istoria medievală nu există doar în arhive, ci poate aștepta secole la rând, complet neatinsă, chiar sub picioarele noastre.
