O mamă surogat pe nume Curra tocmai rămăsese însărcinată cu ultima speranță a unei specii. La o oră după primele simptome, era moartă. În burta ei, un embrion de rinocer alb de nord – poate singurul care ar fi putut rupe șirul dispariției. Pe hârtie, această specie este deja o amintire.
Din 2018, când ultimul mascul a murit, soarta ei atârnă de azot lichid. Au mai rămas doar două femele, ambele incapabile să ducă o sarcină la termen.
Dar, de ani de zile, o echipă de cercetători lucrează în tăcere la una dintre cele mai ambițioase operațiuni de salvare biologică: colectează periodic ouă de la cele două supraviețuitoare, le fertilizează în laborator cu spermă crioconservată de la masculii dispăruți și îngheață embrionii.
Până acum, au reușit să creeze 39 de embrioni viabili. Planul? Să implanteze acești embrioni în mame surogat dintr-o specie verișoară – rinocerul alb de sud. În a doua jumătate a lui 2025, primele transplanturi au avut loc. Speranța era la cote maxime.
Atunci natura a intervenit în cel mai macabru mod cu putință. Ploi torențiale au lovit Kenya, spălând stratul superior al solului din rezervație. Apa a scos la iveală mumii străvechi, îngropate de sute de ani. Rămășițele purtau bacterii Clostridia, încă vii și latente.
Curra, femela rinocer care purta embrionul, a intrat în contact cu ele. Infecția s-a declanșat fulgerător.
Coordonatorul proiectului, Jan Stejskal, a povestit că moartea a venit atât de rapid, încât toți au crezut inițial că este vorba despre mușcătura unui mamba negru – unul dintre cei mai veninoși șerpi de pe planetă. Embrionul a pierit odată cu ea. Tragedia nu a oprit însă cursa.
Echipa a vaccinat de urgență toți ceilalți rinoceri din rezervație împotriva amenințării bacteriene. Următoarele încercări de implantare, deocamdată, nu au avut succes. Dar oamenii de știință refuză să renunțe.
Își amintesc că, la om, au fost necesare peste 100 de încercări înainte ca prima fertilizare in vitro să reușească. Noi mame surogat au fost deja selectate.
Un studiu amplu, publicat în PLOS One, arată că publicul larg sprijină covârșitor aceste tehnici de reproducere asistată când este vorba să salveze specii aflate pe muchie de cuțit. Cursa contra cronometru continuă – iar următoarea încercare ar putea fi cea care rupe blestemul.
