Imperiul Roman nu se află nici măcar printre primele zece. Zeci de alte civilizații au stăpânit teritorii mai vaste și populații mai numeroase. În secolul al XIII-lea, Genghis Han și urmașii săi au cucerit cea mai întinsă suprafață continuă din istorie.
Iar în primele decenii ale secolului XX, Imperiul Britanic acoperea mai mult de un sfert din uscatul planetei. Care a fost, deci, cel mai mare imperiu? Răspunsul depinde de cum măsurăm. Dacă privim întinderea teritorială continuă, adică fără întreruperi, Imperiul Mongol ocupă locul întâi.
Înființat de Genghis Han în 1206, a cuprins rapid Asia până în 1368. La apogeu, se întindea pe peste 9 milioane de mile pătrate – de aproape trei ori cât Statele Unite de azi.
Controla toată China și Mongolia, dar și părți din Coreea, Iran, Irak, Pakistan, Afganistan, Uzbekistan, Armenia, România, Georgia, Ucraina și Rusia.
Moartea lui Genghis în 1227 a marcat începutul declinului, dar moștenirea sa rămâne profundă: unii cercetători cred că unul din 200 de bărbați de pe glob îl are ca strămoș.
Dacă însă măsurăm în procent din populația lumii, titlul merge, după unele surse, către Imperiul Ahemenid, cunoscut și ca Imperiul Persan. A durat între aproximativ 550 î.Hr. și 330 î.Hr., stăpânind zone din Iranul, Egiptul și Turcia de azi, precum și părți din Afganistan și Pakistan.
La apogeu, se estimează că 44% din populația globală trăia sub stăpânirea sa. Dinastia Qing este și ea frecvent menționată: fondată în 1644, s-a încheiat în 1912 și, la vârf, ar fi cuprins circa 40% din oamenii lumii.
Populația globală era mult mai mare pe vremea Qing, așa că, în cifre absolute, a guvernat mai multe suflete decât Imperiul Ahemenid. Când vine vorba de cea mai mare suprafață totală, nu există însă confuzie: Imperiul Britanic.
Pentru el s-a născut zicala „soarele nu apune niciodată pe teritoriul său”. În Epoca Marilor Descoperiri, între secolele XV și XVII, britanicii și alte națiuni europene au început să exploreze și să colonizeze lumea.
Un moment de pornire ar putea fi 1497, când exploratorul John Cabot a ajuns în America de Nord din ordinul regelui Henric al VII-lea, să caute teritorii necunoscute. De acolo, expansiunea a continuat secole la rând.
Britanicii au pus mâna pe pământuri în America de Nord, Oceania, Asia, Africa și părți din America Centrală și de Sud. Țări precum Egipt, India, Irak, Fiji și multe altele au intrat sub dominația lor.
Conform cărții „All the Countries We’ve Ever Invaded” a lui Stuart Laycock, există doar 22 de state pe care Regatul Unit nu a încercat să le invadeze în perioada sa de putere maximă.
În anii 1920, Imperiul Britanic se întindea pe peste 13,7 milioane de mile pătrate și stăpânea peste 400 de milioane de oameni. Cu alte cuvinte, aproximativ un sfert din uscatul Pământului și circa 23% din populația globală. Dar nici el n-a fost veșnic.
După Al Doilea Război Mondial, valul naționalismului a făcut ca multe colonii să-și ceară independența. India a câștigat-o în 1947, iar după ea, multe altele. Britanicii mai păstrează câteva teritorii de peste mări, precum Bermuda, iar fostele colonii s-au adunat în Commonwealth.
Sfârșitul oficial al imperiului este adesea marcat de predarea Hong Kong-ului către China, în 1997. Alte civilizații au atins proporții uriașe.
Imperiul Rus, între 1721 și Revoluția din 1917, s-a întins aproape 9 milioane de mile pătrate, de la Marea Neagră până în Strâmtoarea Bering, găzduind circa 125 de milioane de locuitori. Rusia rămâne și azi cea mai mare țară din lume.
Imperiul Spaniol, activ între 1492 și anii 1970, a cucerit terenuri în Africa și America, ajungând la 5 milioane de mile pătrate, dar cu mai puțin de 20 de milioane de oameni – mult mai mic decât cel rus sau britanic.
Spre comparație, Imperiul Roman, la apogeu, nu depășea 2 milioane de mile pătrate, iar populația sa maximă e estimată între 45 și 70 de milioane. Deși a lăsat o amprentă uriașă asupra istoriei, Roma a fost mult mai mică decât puterile globale ce i-au urmat.
Așadar, răspunsul clar, dacă ne uităm la suprafață, este Imperiul Britanic. Pe vremea când controla un sfert din glob, soarele chiar nu apunea niciodată peste el.
