Au fost fabricate într-una dintre cele mai reci perioade ale Epocii de Gheață, nu într-una blândă, așa cum se credea până acum. Uneltele de piatră descoperite în situl Lingjing din centrul Chinei tocmai au rescris istoria inovației umane timpurii.
O echipă de cercetători a reușit să le stabilească vârsta exactă cu ajutorul unor cristale minuscule, prinse în interiorul unui os de animal. Analiza acestor cristale de calcit – adevărate capsule ale timpului – a dezvăluit că artefactele datează de acum aproximativ 146.000 de ani.
Cu 20.000 de ani mai devreme decât estimaseră specialiștii până acum. Diferența nu este una statistică, ci fundamentală. Situl fusese plasat inițial într-o fază mai caldă a Pleistocenului. Noua datare îl aruncă direct într-un interval glaciar extrem, când supraviețuirea era o luptă zilnică.
Condițiile ostile, nu cele prielnice, par să fi declanșat un salt tehnologic. Multă vreme, arheologii au asociat progresul cu stabilitatea climatică și resursele abundente. „
Aceste unelte infirmă această logică”, spune Yuchao Zhao, autorul principal al studiului publicat în Journal of Human Evolution și cercetător la Field Museum din Chicago. „ Au fost create într-un climat mult mai rece decât ne-am fi așteptat.”
La o primă privire, obiectele din Lingjing par simple, aproape brute. Dar o analiză atentă a nucleelor de piatră trădează o măiestrie surprinzătoare. Fiecare ciobitură a fost calculată, fiecare muchie, gândită.
Unele părți ale uneltelor au fost prelucrate diferit, în funcție de uzul pe care urmau să îl aibă. Loviturile nu au fost deloc întâmplătoare. „ Acești oameni știau exact cum se sparge piatra și cum să obțină în mod repetat margini tăioase și eficiente”, adaugă Zhao.
Tehnicile lor seamănă cu tradițiile din Paleoliticul Mijlociu observate la Neanderthalienii din Europa sau la grupurile umane timpurii din Africa. Dar la Lingjing, ele apar mai devreme și într-un context climatic mult mai dur.
Situl este asociat cu Homo juluensis, o rudă dispărută a omului modern, care a trăit în Asia de Est în timpul Pleistocenului Mijlociu. Oase de animale și artefacte din piatră zac împreună de peste un deceniu sub ochii arheologilor. Uneltele erau folosite probabil pentru tranșarea cărnii.
Însă datarea lor a fost multă vreme incertă. Cheia a venit dintr-un fragment de coastă aparținând unui animal asemănător cerbului. În interiorul osului, cristalele de calcit au păstrat urme de uraniu, un element radioactiv care se transformă lent în thoriu.
Măsurând raportul dintre cele două elemente, oamenii de știință au putut citi, practic, o amprentă temporală exactă. Estimările anterioare plasau uneltele acum 126.000 de ani. Noile dovezi arată că au fost create exact în momentul în care clima devenea cel mai aprigă.
Aceasta schimbă complet imaginea asupra evoluției umane în regiune. Nu în perioade de belșug, ci exact în cele mai vitrege momente, strămoșii au fost forțați să inventeze, să planifice și să se adapteze pentru a supraviețui.
