Brațele lui T. rex erau atât de scurte încât au stârnit întrebări timp de zeci de ani. Un studiu recent aruncă lumină asupra misterului, susținând că acești prădători colossi și-au delegat forța pe maxilare, lăsând membrele anterioare învechite.
Echipa de la UCL și Cambridge a comparat 82 de specii de teropode – dinozauri carnivori cu două picioare, printre care și celebrul T. rex.
Rezultatele, publicate în Proceedings of the Royal Society B, arată că, pe măsură ce capetele deveneau tot mai masive și mușcăturile mai puternice, brațele se micșorau treptat.
Cercetătorii au creat un indice de rezistență craniană, combinând forța de mușcătură, forma craniului și gradul de interconectare a oaselor. Aplicând această schemă, au descoperit că T. rex ocupă primul loc ca cel mai robust craniu din grup, cu Tyrannotitan din Argentina aproape la egal.
Charlie Roger Scherer, doctorand la UCL Earth Sciences, a sintetizat concluzia: „Am urmărit ce a declanșat această tranziție și am găsit o legătură strânsă între brațele scurte și capetele masive. Capul a preluat rolul de armă principală – un principiu de tipul ‘folosește-l sau pierde-l’.”
Evoluția brațelor scurte în diverse grupuri de teropode
Explicația propusă se bazează pe evoluția ierbivorelor gigantice, care ar fi forțat prădătorii să dezvolte mușcături zdrobitoare, reducând importanța membrelor anterioare în timpul vânătorii.
Dar T. rex nu a fost singurul să experimenteze această reducere; fenomenul a apărut independent în mai multe ramuri: tyranosauride, abelisauride, carcharodontosauride, megalosauride și ceratosauride.
Un exemplu notabil este Carnotaurus, prădătorul sud-american cu brațe și mai mici decât ale lui T. rex. Altă specie inclusă în analiză, Majungasaurus, a trăit în Madagascar cu aproximativ 70 de milioane de ani în urmă și cântărea în jur de 1,6 tone.
Deși mult mai ușor decât gigantul american, avea totuși membre anterioare extrem de reduse și un craniu extrem de consolidat. Acest detaliu subliniază că tendința nu a vizat doar cei mai mari prădători.
Studiul a arătat că robustețea craniului se corelează mult mai puternic cu micșorarea brațelor decât dimensiunea totală a corpului. În abelisauride, reducerea a fost concentrată în mâini și antebraț, dincolo de cot, iar specii ca Majungasaurus au ajuns cu mâini foarte diminutive.
În schimb, tyranosauridele au parcurs un traseu evolutiv uniform, scăzând dimensiunea întregului membru anterior.
Interpretări și concluzii evolutive
Aceste diferențe sugerează că linii evolutive distincte au ajuns la rezultate similare prin căi diferite de dezvoltare.
Cercetătorii cred că întărirea craniului a precedat scăderea semnificativă a brațelor, iar un prădător nu ar renunța la un instrument eficient de vânătoare decât dacă altă structură ar prelua deja funcția.
