Sunt unii oameni mai predispuși să vadă fantome? Un psiholog explică

De ce unii oameni trăiesc experiențe paranormale, iar alții nu? Știința arată că răspunsul se află în modul în care funcționează creierul nostru.

Cine vede fantome și de ce?

Fleeing Ghost (1929) // Paul Klee German, born Switzerland, 1879–1940 — Foto: SearXNG images

Aproximativ unul din cinci americani susține că a văzut o fantomă. În România, deși nu există date oficiale, proporția ar putea fi similară. În timp ce unii oameni nu trec niciodată printr-o astfel de experiență, alții sunt convinși că au întâlnit o stafie.

Melissa Maffeo, profesoară de psihologie la Universitatea Wake Forest, sugerează că explicația ar putea fi chiar felul în care le funcționează creierul.

Nimeni nu poate afirma cu certitudine că fantomele există, dar aproximativ trei sferturi dintre americani cred într-o formă sau alta de activitate paranormală – nu doar fantome, ci și abilități psihice, vise precognitive sau mediumi.

Maffeo se întreabă dacă nu cumva există explicații perfect obișnuite pentru întâmplări aparent extraordinare, iar combinația potrivită de factori cotidieni se poate alinia pentru a declanșa senzația unei experiențe paranormale.

Factorul „bântuit” nr. 1: stimulii de mediu

Oricine a urmărit o emisiune de vânătoare de fantome a auzit investigatorul spunând „EMF-ul o ia razna”. Câmpurile electromagnetice (EMF) sunt zone invizibile de energie create de particule încărcate electric. Deși nu există dovezi directe că oamenii pot simți în mod conștient EMF-urile, un detector portabil le poate măsura oriunde.

Într-un studiu realizat în cavitățile de pe South Street din Edinburgh, Scoția, câmpurile electromagnetice au fluctuat mai mult în zonele cu un istoric de evenimente fantomatice. Un alt studiu a constatat o variabilitate mai mare a EMF-urilor în zonele mai „bântuite” ale Palatului Hampton Court.

Aceste fluctuații pot afecta activitatea electrică a creierului, generând senzații de prezență sau halucinații vizuale și auditive.

Sugestibilitatea și așteptările: când creierul completează golurile

Un alt factor important este sugestibilitatea – tendința de a accepta sugestiile și de a interpreta informațiile ambigue în moduri care confirmă convingerile noastre. Dacă o persoană crede că o casă este bântuită, este mai probabil să interpreteze un scârțâit obișnuit ca pe un semn supranatural.

Efectul placebo funcționează și în paranormal: simpla așteptare a unei experiențe o poate face să pară reală. În experimente, participanții cărora li s-a spus că se află într-o cameră bântuită au raportat mai multe fenomene inexplicabile decât cei care nu au primit această informație, chiar și atunci când nu exista niciun stimul real.

Stări alterate de conștiință și factori neurologici

The medium Eva C. (aka Marthe Béraud) with a slipper-like teleplastic form.jpg — Foto: Wikipedia (EN)

Stările de tranziție între veghe și somn, cunoscute ca halucinații hipnagogice (la adormire) și hipnopompice (la trezire), pot produce senzații vii de prezență, voci sau imagini. Acestea sunt complet normale și afectează până la 30% din populație. De asemenea, lipsa de somn, stresul sau deshidratarea pot induce halucinații temporare.

Un studiu realizat de neurologul Olaf Blanke a arătat că stimularea unei zone specifice a creierului (joncțiunea temporo-parietală) poate genera senzația că cineva se află în spatele tău, chiar și atunci când ești singur. Acest fenomen, numit „senzație de prezență”, este adesea interpretat ca întâlnire cu o fantomă.

Cum influențează cultura și convingerile personale percepția paranormalului

Cultura joacă un rol crucial în modelarea experiențelor paranormale. În societățile unde credința în fantome este larg răspândită, oamenii sunt mai predispuși să interpreteze evenimente neobișnuite ca fiind supranaturale.

De exemplu, în Japonia, fantomele (yūrei) sunt adesea descrise cu părul lung și haine albe, în timp ce în cultura occidentală, stafiile sunt frecvent reprezentate ca figuri translucide. Aceste reprezentări culturale influențează ceea ce oamenii „văd” atunci când cred că au întâlnit o fantomă.

Mai mult, persoanele cu o imaginație bogată sau cu tendința de a absorbi experiențe („absorption”) – o trăsătură de personalitate care implică implicarea profundă în stimuli senzoriali – raportează mai frecvent experiențe paranormale.

Concluzie: când creierul creează fantome

În final, experiențele paranormale par să fie rezultatul unei combinații de factori: stimuli de mediu, sugestibilitate, stări alterate de conștiință și influențe culturale.

Înțelegerea acestor mecanisme nu diminuează valoarea experiențelor trăite de oameni, ci oferă o perspectivă științifică asupra modului în care creierul nostru construiește realitatea.

Așadar, data viitoare când simți o prezență în spatele tău sau auzi un zgomot ciudat în miez de noapte, amintește-ți că poate fi doar creierul tău încercând să dea sens lumii – și că uneori, cea mai bună explicație este cea mai obișnuită.