În anii 1930, în New Yorkul lovit de Marea Depresiune, un grup de bărbați din Bronx a pus la cale uciderea unui om fără adăpost pe nume Michael Malloy pentru a încasa despăgubirile de pe polițele de asigurare de viață. Planul părea simplu, însă Malloy a supraviețuit lunii întregi tuturor încercărilor de a-l omorî, transformându-se într-o legendă cunoscută sub numele de „Rasputin din Bronx”. Povestea sa scoate la iveală o schemă sinistră care a sfârșit prin a-i trimite pe criminali pe scaunul electric.
Un plan născut într-un bar clandestin
Michael Malloy, un irlandez originar din comitatul Donegal, fusese pompier în New York înainte ca criza din 1929 să-l lase fără locuință și fără un loc de muncă stabil. Își petrecea zilele la barul clandestin al lui Tony Marino din Bronx, unde primea băutură pe datorie și ajungea să adoarmă la masă. Marino și câțiva complici – Francis Pasqua, Daniel Kriesberg și Joseph „Red” Murphy – au văzut în el o țintă ușoară pentru o fraudă de asigurare.
Potrivit relatărilor vremii, Pasqua ar fi sugerat: „De ce nu faci asigurare pe Malloy? Eu mă ocup de restul.” Marino mai reușise un astfel de plan cu un an înainte, când o femeie fără adăpost pe nume Mabelle Carson fusese forțată să bea și lăsată să moară de frig, iar el încasase polița de 2.000 de dolari. De această dată, cei cinci au pus la cale trei polițe de asigurare pe numele lui Malloy, fără ca acesta să înțeleagă ce semnează, iar suma totală vizată depășea 3.500 de dolari, echivalentul a peste 85.000 de dolari astăzi.
Încercări repetate de omor
Prima strategie a fost ca Malloy să moară din cauza alcoolului. Marino i-a turnat băutură fără oprire timp de trei zile, sperând că se va îneca sau va cădea și se va lovi mortal. În a patra zi, bărbatul a revenit în bar și a exclamat: „Băi! Ce sete am!”
Când beția nu l-a ucis, conspiratorii au trecut la otrăvuri: antigel, terebentină, liniment pentru cai, otravă de șobolani și alcool metilic. Malloy a băut tot ce i s-a dat și a supraviețuit. Au urmat stridii stricate înmuiate în alcool metilic și sandvișuri cu sardine alterate, otravă și cuie de covor. Nici acestea nu au avut efect.
Disperați, membrii grupării, poreclită de presă „Trustul Crimelor”, l-au dus pe Malloy într-un parc în timpul unei nopți geroase, l-au lăsat în zăpadă și i-au turnat apă pe pieptul gol. Poliția l-a găsit și l-a dus la un adăpost. Apoi au plătit un șofer de taxi să-l lovească cu mașina la 45 de mile pe oră. Malloy a supraviețuit cu oasele rupte și a petrecut săptămâni în spital, dar s-a întors în bar.
Sfârșitul și pedeapsa
În februarie 1933, după șapte luni de eșecuri, criminalii au reușit în cele din urmă să-l ucidă pe Malloy. L-au găsit inconștient și i-au introdus un furtun de gaz în gură, iar un medic mituit a semnat certificatul de deces ca „pneumonie”. Totuși, povestea supraviețuirilor sale circula deja prin barurile din Bronx, iar autoritățile au devenit suspicioase.
O companie de asigurări a cerut să vadă trupul, ceea ce a dus la o autopsie și la dezvăluirea întregului complot. Poliția i-a arestat rapid pe cei implicați. Tony Marino, Francis Pasqua și alți doi complici au fost găsiți vinovați și executați pe scaunul electric la închisoarea Sing Sing, iar șoferul de taxi a primit o pedeapsă lungă de închisoare.
Ce trebuie să știe cititorul
Cazul Michael Malloy rămâne un exemplu extrem de fraudă cu asigurări de viață și de cruzime față de cei vulnerabili. Povestea sa a fost preluată de numeroase publicații de-a lungul deceniilor, iar porecle precum „Iron Mike” sau „Rasputin din Bronx” au intrat în folclorul crimei organizate newyorkeze. Deși justiția a fost făcută, cazul atrage atenția asupra riscurilor la care se expun persoanele fără adăpost atunci când devin ținte ale unor scheme criminale.
