Dolores Huerta, lideră a mișcării pentru drepturile lucrătorilor agricoli și figură centrală a activismului civico-social din Statele Unite, a murit la vârsta de 96 de ani, la locuința sa din Bakersfield, California, înconjurată de familie. Anunțul a fost făcut de fundația care îi poartă numele, iar cauza decesului a fost cancerul, potrivit unui purtător de cuvânt al familiei. Huerta a cofondat United Farm Workers împreună cu César Chávez și a devenit cunoscută pentru sintagma „Sí se puede”, devenită un strigăt de luptă al mișcării. Moartea sa marchează sfârșitul unei epoci în care activismul pentru drepturile muncitorilor a schimbat legislația muncii din California și nu numai.
O viață dedicată dreptății sociale
Născută pe 10 aprilie 1930, în orășelul minier Dawson din New Mexico, Dolores Clara Fernández Huerta a crescut alături de mama sa, Alicia, o femeie independentă care administra un hotel și oferea camere la prețuri mici lucrătorilor cu venituri mici. Experiențele din copilărie, inclusiv discriminarea trăită în școală, i-au format convingerea că justiția socială cere implicare directă. După ce a absolvit Stockton College (astăzi San Joaquin Delta College) cu un certificat de învățătoare, a predat scurt timp, dar a renunțat după ce a văzut copii ai lucrătorilor agricoli venind la școală flămânzi și desculți.
S-a alăturat Community Service Organization, un grup pentru drepturile latino-americane, unde l-a cunoscut pe César Chávez. Împreună au fondat în 1962 National Farm Workers Association, care avea să devină United Farm Workers. Sub conducerea lor, sindicatul a organizat greve, proteste nonviolente și boicoturi la nivel național împotriva strugurilor, salatei și vinului Gallo, exercitând presiune asupra marilor companii agricole.
Victorie legislativă și un exemplu de leadership
Eforturile susținute ale sindicatului au dus la adoptarea, în 1975, a legii californiene privind relațiile de muncă în agricultură (California Agricultural Labor Relations Act), prima de acest fel din afara statului Hawaii. Legea le-a acordat lucrătorilor agricoli dreptul de a se organiza, de a forma sindicate și de a negocia contracte colective. Huerta a ocupat funcția de vicepreședinte al sindicatului timp de aproape patru decenii și a fost considerată mâna dreaptă a lui Chávez până la moartea acestuia, în 1993.
În 2003, a fondat Dolores Huerta Foundation, o organizație non-profit pentru justiție socială, și a promovat candidate feministe în funcții publice prin Feminist Majority Foundation. A militat pentru drepturile femeilor, ale comunității LGBTQ+ și pentru justiție ambientală, iar în 2012 a primit Medalia Prezidențială a Libertății. În 2020, la 90 de ani, a declarat pentru Good Morning America că lucrătorii agricoli câștigau aproximativ 50 de cenți pe oră și nu aveau acces la apă potabilă sau toalete pe câmp.
Fiecare moment este o oportunitate de organizare, fiecare persoană este un potențial activist, fiecare minut este o șansă de a schimba lumea.
Dolores Huerta
Controverse și moștenire complexă
În ciuda imaginii sale publice puternice, Huerta a dezvăluit în 2025, într-un interviu pentru The New York Times, că César Chávez a forțat-o de două ori să întrețină relații sexuale, rezultând două sarcini. Ea a declarat că a păstrat tăcerea pentru a nu afecta mișcarea lucrătorilor agricoli și că a aranjat ca ambele fete să fie crescute de alte familii, deși ulterior s-a reunit cu ele. Ancheta ziarului a mai arătat că Chávez a abuzat sexual și minore de până la 12 ani, fapte despre care Huerta a spus că nu a știut.
Kamala Harris, fostă vicepreședintă a SUA, a declarat că Huerta a fost „o lideră de pionierat a muncii și o activistă legendară pentru drepturile civile”, adăugând că „datorită ei, imigranții și muncitorii au obținut salarii mai bune, condiții de muncă mai bune, protecții de mediu și drepturi de vot”. Harris a promis că moștenirea ei va fi onorată prin continuarea luptei pentru demnitatea fiecărei persoane.
Ce urmează
Dolores Huerta lasă în urmă patru generații de urmași și o fundație care îi continuă munca. Pe 10 aprilie, de ziua ei, organizațiile civice din California îi sărbătoresc anual moștenirea, iar mesajul „Sí se puede” rămâne un îndemn la implicare. Cititorii care doresc să îi cunoască mai bine lupta pot urmări documentarul „Seeds of Change” și resursele educaționale ale fundației sale.
