În 1888, în orașul german Coburg, inginerul Andreas Flocken a construit un vehicul electric cu patru roți, cunoscut astăzi ca Flocken Elektrowagen. Deși pare o invenție modernă, mașina electrică este la fel de veche ca automobilul cu ardere internă, iar acest model este considerat unul dintre primele automobile electrice practice.
Povestea sa arată că tranziția către mobilitatea electrică nu este o noutate, ci o idee veche de peste un secol, readusă în actualitate de criza climatică și de nevoia de alternative la combustibilii fosili.
Un pionier al electromobilității
Andreas Flocken s-a născut în 1845 în regiunea germană Thuringia și s-a stabilit la Coburg, unde a fondat compania Maschinenfabrik A. Flocken, specializată inițial în mașini agricole. La sfârșitul anilor 1880, interesul său s-a îndreptat spre propulsia electrică, iar în 1888 a înființat un departament de inginerie electrică în cadrul firmei.
În același an, a construit primul său vehicul electric, bazat pe un șasiu de trăsură cu patru roți mari și caroserie din lemn. Vehiculul cântărea aproximativ 400 de kilograme și era echipat cu un motor electric de circa 0,9 kilowați, care transmitea puterea la puntea spate prin curele din piele.
Specificații tehnice și inovații
Flocken Elektrowagen putea atinge o viteză maximă de circa 15 kilometri pe oră, o performanță notabilă pentru acea epocă. Bateria era montată deasupra punții față, iar direcția folosea o bară de legătură și un mâner de control. Vehiculul avea și faruri electrice, o noutate pentru automobilele vremii.
Spre deosebire de vehiculele cu abur, mașina lui Flocken nu necesita încălzirea unui cazan înainte de pornire și nici nu producea zgomotul, vibrațiile și gazele de eșapament ale motoarelor pe benzină. Totuși, bateriile grele și capacitatea lor energetică limitată reduceau autonomia, o problemă care avea să frâneze dezvoltarea automobilelor electrice pentru decenii întregi.
Contextul istoric al vehiculelor electrice
Deși Flocken Elektrowagen este adesea descris ca primul automobil electric din lume, istoria electromobilității este mai complexă. Experimente cu vehicule acționate electric au avut loc încă din anii 1830, când inventatori din Europa și America au încercat să folosească motoare electrice pentru propulsie.
Inventatorul scoțian Robert Anderson este creditat cu un prim vehicul electric experimental, alimentat de celule primare nereîncărcabile. La începutul secolului XX, automobilele electrice erau răspândite: în 1900, aproximativ 28% dintre mașinile din Statele Unite erau electrice, iar Studebaker a intrat pe piața auto în 1902 cu vehicule electrice.
Cu toate acestea, costul ridicat, viteza maximă redusă și autonomia scurtă au făcut ca vehiculele electrice să piardă teren în fața celor cu ardere internă, mai ales după ce benzinăria a devenit o prezență comună.
De la Coburg la piața modernă
Flocken a continuat să dezvolte modele electrice, iar în 1903 a fost fotografiat cu soția sa într-un vehicul electric cu două locuri. În același an, producția de vehicule a companiei sale a fost oprită. Chiar și așa, moștenirea sa rămâne relevantă: ideea unui automobil electric practic a fost testată cu mult înainte de apariția bateriilor litiu-ion.
Astăzi, când industria auto investește masiv în electrificare, exemplul Flocken Elektrowagen arată că obstacolele tehnologice pot fi depășite, dar și că succesul unei tehnologii depinde de infrastructură, costuri și de contextul economic.
Ce urmează
Pentru cititorii interesați de istoria mobilității, replica modernă a vehiculului Flocken și alte exponate din muzee germane oferă o fereastră către începuturile electromobilității. Lecția este clară: tranziția energetică nu este o premieră, ci o revenire la o idee care așteaptă tehnologia potrivită.
