Oamenii frumoși care au îngrozit Europa: scurta și violenta poveste a cerchezilor din Dobrogea

De la paradisul caucazian la teroarea din Balcani – cum un popor întreg a fost transformat în victimă și călău în doar 14 ani

Frumusețea ca blestem: originea „rasei caucaziene”

La începutul secolului al XIX-lea, naturalistul german Johann Friedrich Blumenbach a întreprins o călătorie în Caucaz. Acolo a rămas atât de impresionat de trăsăturile fizice ale cerchezilor, încât i-a declarat „cea mai pură formă de frumusețe a rasei albe” și „cei mai apropiați de idealul omului creat de Dumnezeu la începuturi”.

De la această observație subiectivă a rămas termenul de „rasă caucaziană”, folosit și astăzi fără ca mulți să-și mai amintească originea. Cerchezii – sau circazienii – erau un popor semi-nomad, de religie musulmană, care trăia în munții Caucaz după cutume arhaice.

Cultul onoarei și ospitalității era legendar, iar frumusețea femeilor cercheze le făcea foarte căutate în haremurile sultanilor otomani. Dar aceeași frumusețe avea să devină, în contextul geopolitic al secolului al XIX-lea, un blestem care i-a aruncat într-un exod sângeros.

Genocidul cerchez: 400.000 de morți în Caucaz

Expansiunea Imperiului Țarist în Caucaz a însemnat sfârșitul independenței cerchezilor. După decenii de rezistență, în 1864 autoritățile ruse au ordonat expulzarea totală a acestui popor, considerat predispus la revolte. Cei care s-au opus au fost uciși în masă.

Conform estimărilor guvernului țarist, peste 400.000 de cerchezi și-au pierdut viața în ceea ce istoricii numesc astăzi Genocidul Cerchez. Supraviețuitorii au fost îmbarcați pe corăbii și trimiși în exil. Imperiul Otoman, care stăpânise anterior regiunea, a acceptat să-i primească.

Sute de mii de refugiați au fost dispersați în Balcani, Siria, Iordania, Palestina și Asia Mică. O parte dintre ei – aproximativ 10.000 – au fost colonizați în nordul Dobrogei, într-o regiune păduroasă din jurul kazalei Babadag. Așa începe scurta și violenta poveste a cerchezilor din Dobrogea.

Colonizarea Dobrogei: privilegii și libertăți pentru războinici

Dobrogea era la mijlocul secolului al XIX-lea o regiune de graniță a Imperiului Otoman, slab populată și insuficient exploatată agricol. Războaiele ruso-turce din secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea lăsaseră sate pustiite și terenuri agricole devastate. Autoritățile otomane au decis să aducă coloniști care să revitalizeze zona.

Cerchezii erau ideali: renumiți pentru priceperea lor în agricultură și creșterea animalelor, dar și pentru vitejia în lupte. Au fost scutiți de impozite și au primit pământuri fertile.

S-au stabilit în sate precum Armutlia, Ortachioi, Canlî-Bugeac, Acadîn, Bașchioi, dar mai ales în două localități pe care le-au ctitorit: Slava Cercheză (cu 500 de familii) și Cerchezu. În scurt timp, comunitatea cercheză a prosperat, devenind una dintre cele mai înstărite din regiune. Dar această prosperitate avea să fie de scurtă durată.

Războiul ruso-turc din 1877-1878: când frumusețea s-a transformat în teroare

Odată cu declanșarea Războiului Ruso-Turc din 1877-1878 (cunoscut în România ca Războiul de Independență), cerchezii au fost mobilizați de otomani ca trupe neregulate. Instruiți să atace liniile de aprovizionare și satele creștine, au devenit rapid o forță de temut.

Cete de războinici caucazieni cutreierau drumurile Dobrogei, jefuind caravane, profanând biserici și incend Hind localități. Satele creștine au fost pustiite, iar populația s-a refugiat în orașe. În iunie 1877, cerchezii au intrat chiar în Tulcea, unde au încercat să distrugă casele „necredincioșilor”.

Doar intervenția unui comerciant român respectat, Petrescu, a salvat de la jaf și incendiere multe dintre casele creștinilor. Teroarea cercheză a devenit atât de cunoscută încât Europa întreagă a cerut eliminarea lor din regiune.

Plecarea forțată: Congresul de Berlin și interzicerea cerchezilor

După încheierea războiului și retragerea otomanilor din Dobrogea, cerchezii au rămas într-o poziție imposibilă. Marile puteri reunite la Congresul de Berlin (iunie-iulie 1878) au decis că, „pentru liniștea locuitorilor creștini”, se interzice stabilirea cerchezilor în provinciile rupte din Imperiul Otoman.

Astfel, România, care tocmai primise Dobrogea ca teritoriu, a fost obligată să îndepărteze această populație. Cu toate că unii cerchezi ar fi dorit să rămână, au fost nevoiți să plece în Balcani sau în Asia Mică. În mai puțin de 14 ani de la sosirea lor în Dobrogea, cerchezii au dispărut aproape complet din peisajul etnic al regiunii.

Astăzi, singurele lor urme sunt numele a două sate: Slava Cercheză și Cerchezu.

Moștenirea cercheză: de la sate dobrogene la memoria unui popor

Deși cerchezii au plecat acum peste un secol, amintirea lor persistă în toponimia Dobrogei și în memoria colectivă. În Slava Cercheză, astăzi locuită de lipoveni, și în Cerchezu, nimeni nu mai vorbește cercheza, dar numele satelor amintește de trecerea fulgerătoare a acestui popor.

În plus, termenul „cerchez” a intrat în limba română ca nume de familie (Cerchez) și ca denumire a unei râuri. Povestea cerchezilor din Dobrogea este o lecție dură despre cum frumusețea și vitejia pot fi transformate în instrumente ale terorii, dar și despre cum geopolitica poate decide soarta unui popor întreg.

Astăzi, descendenții cerchezilor trăiesc în Canada, SUA, Turcia și Orientul Mijlociu, păstrând vie memoria străbunilor lor care, pentru un scurt răstimp, au fost „oamenii frumoși care au îngrozit Europa”.

Surse

• ro.wikipedia.org — Cerchezii din România
  https://ro.wikipedia.org/wiki/Cerchezii_din_România
• historia.ro — Povestea dramatică a cerchezilor din Dobrogea
  https://historia.ro/sectiune/general/povestea-dramatica-a-cerchezilor-din-dobrogea-569925.html
• en.wikipedia.org — Cerchez
  https://en.wikipedia.org/wiki/Cerchez
• povestilemariinegre.ro — Povestea cerchezilor din Dobrogea – Povestile Marii Negre
  https://povestilemariinegre.ro/povestea-cerchezilor-din-dobrogea/
• mistereledunarii.wordpress.com — Cerchezii povestiți de cerchezul Baslan Abdzakh
  https://mistereledunarii.wordpress.com/2013/09/09/cerchezii-povestiti-de-cerchezul-baslan-abdzakh/
• en.wikipedia.org — Dobruja
  https://en.wikipedia.org/wiki/Dobruja