Povestea macabră a Mariei Elena Milagro de Hoyos și a obsesiei lui Carl Tanzler

Cum a transformat un tehnician de radiologie dragostea într-un coșmar de șapte ani, trăind cu trupul neînsuflețit al iubitei sale

Frumusețea cubano-americană din Key West

Foto: upload.wikimedia.org

Maria Elena Milagro de Hoyos s-a născut în 1909 în Key West, cel mai sudic oraș al Statelor Unite, într-o familie de imigranți cubanezi. Tatăl ei, Francisco „Pancho” Hoyos, era un meșteșugar de trabucuri, iar mama, Aurora Milagro, veghea asupra celor trei fiice: Nana, Elena și Celia.

Încă din adolescență, Elena s-a remarcat prin frumusețea sa exotică – părul negru, ochii întunecați și o vitalitate molipsitoare. Prietenii o descriu drept „plină de viață”, iar în 1926, la numai 17 ani, s-a căsătorit cu Luis Mesa.

Fericirea a fost însă de scurtă durată: în primul an de căsnicie, Elena a suferit un avort spontan, iar soțul a părăsit-o pentru o altă femeie, mutându-se la Miami. Deși nu au divorțat niciodată oficial, Elena a rămas singură, iar sănătatea ei a început să se deterioreze.

Diagnosticul fatal: tuberculoza în era pre-antibiotică

La sfârșitul anilor 1920, Key West era măcinat de o epidemie de tuberculoză, boală cunoscută atunci sub numele de „ciuma albă”. Fără antibiotice eficiente – streptomicina avea să fie descoperită abia în 1943 – diagnosticul era practic o condamnare la moarte. Elena a început să tușească, să slăbească și să resimtă dureri cumplite.

Familia a dus-o la Spitalul Marin din oraș, unde medicii au confirmat cea mai sumbră teamă: tuberculoză avansată. În acea perioadă, sanatoriile din Florida erau supraaglomerate, iar rata mortalității atingea cote dramatice.

Cu toate acestea, Elena a urmat tratamentele disponibile, inclusiv expuneri la raze X, o metodă experimentală menită să distrugă bacteriile.

Întâlnirea fatidică: Carl Tanzler, „Contele von Cosel”

În aprilie 1930, în sala de consultații a Spitalului Marin, Elena l-a întâlnit pe Carl Tanzler, un tehnician de radiologie de origine germană, născut în 1877 la Dresda.

Tanzler era un personaj excentric: deși căsătorit și tată a două fiice, se autointitula „Contele von Cosel”, pretinzând că este descendentul Contesei Anna Constantia von Cosel, o nobilă din secolul al XVIII-lea.

Mai mult, susținea că în copilărie avusese viziuni în care contesa îi arătase chipul adevăratei sale iubiri – o femeie cu părul negru și ochi întunecați. Când a văzut-o pe Elena, Tanzler a fost convins că ea era femeia din vis.

A început să o curteze cu cadouri, bijuterii și rochii scumpe, în ciuda faptului că Elena nu i-a răspuns niciodată sentimentelor. Totuși, familia, disperată, a acceptat ajutorul său medical.

Moartea și mausoleul: începutul obsesiei

În ciuda eforturilor lui Tanzler, care instalase chiar și un aparat de radiografii în locuința familiei Hoyos, starea Elenei s-a agravat iremediabil. Pe 25 octombrie 1931, la vârsta de 22 de ani, ea a murit în casa părintească. Tanzler a fost devastat.

Cu acordul familiei, a plătit pentru o înmormântare fastuoasă și a construit un mausoleu elaborat în Cimitirul Key West, unde trupul a fost depus într-un sicriu căptușit cu formaldehidă și alte substanțe de conservare.

Tanzler a păstrat cheia mausoleului doar pentru sine și, timp de aproape doi ani, a vizitat zilnic mormântul, vorbindu-i Elenei, cântându-i serenade și citindu-i povești. Familia, deși intrigată, nu a intervenit.

Exhumarea și „învierea” macabră

În aprilie 1933, după ce a fost concediat de la spital, Tanzler a hotărât să ducă obsesia la extrem. Într-o noapte, a exhumat cadavrul Elenei cu ajutorul unei cărucioare de jucărie și l-a transportat acasă. Acolo, timp de șapte ani, a încercat să păstreze și să reconstituie trupul în descompunere.

A înlocuit pielea putrezită cu mătase îmbibată în ceară și ipsos, a legat oasele cu sârmă de pian și a umplut cavitățile cu cârpe. I-a montat ochi de sticlă și i-a așezat o perucă din părul tăiat înainte de moarte. În fiecare seară, Tanzler dormea lângă ea, o îmbrăca și îi aplica parfumuri pentru a masca mirosul.

El considera că o „înviase” și că Elena îi vorbea în vise.

Descoperirea și dezvăluirea publică

Idila macabră a luat sfârșit în 1940, când sora Elenei, Celia, bănuitoare de dispariția cadavrului, a pătruns în casa lui Tanzler în absența acestuia. A găsit rămășițele împodobite și a alertat autoritățile. Tanzler a fost arestat pentru profanare de mormânt și furt de cadavru, dar acuzațiile au fost în cele din urmă retrase din cauza prescripției.

Corpul a fost expus la o casă funerară, unde mii de curioși au venit să vadă „opera” lui Tanzler. Ulterior, rămășițele au fost reînhumate într-un loc secret. Tanzler a murit în 1952, lăsând în urmă o poveste care fascinează și îngrozește deopotrivă, ilustrând limitele fragilității umane și ale rațiunii în fața iubirii și a morții.

Surse