Observatorul Vera C. Rubin a identificat un obiect transneptunian de mari dimensiuni, denumit provizoriu 2026 ED138, situat dincolo de orbita lui Pluto. Descoperirea, anunțată de Minor Planet Center, ridică posibilitatea ca acesta să fuzioneze clubul restrâns al planetelor pitice din Sistemul Solar. Dacă va fi confirmat, obiectul ar putea fi unul dintre cele mai mari corpuri descoperite vreodată în regiunea transneptuniană.
O descoperire care sfidează așteptările
2026 ED138 se află la aproximativ 46 de unități astronomice de Soare, adică de 46 de ori distanța medie dintre Pământ și Soare. Estimările inițiale îi atribuie un diametru cuprins între 600 și 1.500 de kilometri, ceea ce l-ar plasa printre cele mai mari obiecte cunoscute dincolo de Neptun. Descoperirea a fost făcută de Matthew Holman, de la Harvard & Smithsonian Center for Astrophysics, și prezentată alături de Mario Jurić, de la University of Washington, la reuniunea anuală a Diviziei de Științe Planetare a American Astronomical Society, desfășurată la Spokane.
Reacția cercetătorilor a fost una de surpriză și neîncredere. „Prima mea reacție a fost un amestec de entuziasm și scepticism”, a declarat Matthew Holman. „Obiectele de acest tip sunt extrem de rare, așa că am căutat imediat să verific dacă nu cumva eu sau programul am făcut o eroare.” Mario Jurić a calificat descoperirea drept „ceva ce se întâmplă poate o dată pe generație”, subliniind că este cel mai mare obiect transneptunian găsit în ultimii aproximativ 20 de ani.
De ce a scăpat atâta timp observațiilor
Obiectul orbitează într-o zonă a cerului foarte apropiată de planul Căii Lactee, unde milioane de stele îi ascundeau lumina slabă. Majoritatea telescoapelor nu au putut să îl distingă din cauza acestui fundal extrem de aglomerat. Doar software-ul specializat al observatorului Rubin, conceput pentru a detecta puncte slabe în mișcare, a reușit să îl scoată în evidență.
Observațiile au fost realizate în 2026, iar obiectul a fost identificat pe 13 octombrie de către Matthew Holman. Telescopul Rubin l-a detectat de 30 de ori în 20 de nopți, între 4 martie și 11 iulie 2026. Deși fusese observat anterior, prezența sa a trecut neobservată în datele acumulate.
Un statut încă incert
Pentru a fi recunoscut oficial ca planetă pitică, 2026 ED138 trebuie să îndeplinească anumite criterii. Uniunea Astronomică Internațională (UAI) recunoaște în prezent cinci planete pitice: Pluto, Makemake, Ceres, Haumea și Eris. O planetă pitică este un corp ceresc suficient de masiv pentru a avea o formă aproape sferică, dar care nu și-a curățat orbita de alte obiecte. În cazul lui 2026 ED138, dimensiunea și forma trebuie confirmate prin observații suplimentare, în special în infrarouge.
Orbita sa, înclinată la aproximativ 25 de grade față de planul Sistemului Solar, sugerează că interacțiunile gravitaționale cu Neptun ar fi putut modifica traiectoria inițială a obiectului. Dacă va fi confirmat, 2026 ED138 ar putea deveni a șasea planetă pitică recunoscută din Sistemul Solar.
Ce urmează
Descoperirea reprezintă primul candidat la statutul de planetă pitică identificat de observatorul Vera C. Rubin, aflat în Cerro Pachón, Chile, și intrat în funcțiune de aproximativ un an și jumătate. Telescopul a fost proiectat special pentru a inventaria obiectele mici din Sistemul Solar, iar specialiștii estimează că ar putea revela sute sau chiar mii de corpuri necunoscute în anii următori. Confirmarea dimensiunilor și a formei lui 2026 ED138 va necesita observații suplimentare, iar rezultatele vor fi publicate pe măsură ce vor fi disponibile.
