Un craniu vechi de 140.000 de ani răstoarnă tot ce credeam că știm despre arborele nostru genealogic. Descoperit la Harbin, poreclit „Omul-Dragon”, acest specimen nu seamănă cu nimic din ce au văzut până acum paleontologii.
Are trăsături mai puțin primitive decât ale strămoșilor noștri timpurii, dar încă departe de omul modern. Și totuși, analizele craniene arată ceva uluitor: suntem mai aproape genetic de acest Om-Dragon decât de Neanderthalieni.
Neanderthalienii, până acum considerați verii noștri cei mai apropiați, sunt brusc detronați. Homo longi devine oficial „specia soră” a omului modern. Această singură concluzie deschide un șir de întrebări care zguduie întreaga istorie a evoluției umane. Cine erau, de fapt, Denisovienii? Grupul
-fantomă cunoscut doar prin fragmente de ADN ar putea fi chiar același cu Omul-Dragon. Dacă da, atunci o populație vastă și diversă a dominat Eurasia cu mult înainte ca strămoșii noștri să iasă din Africa. Dar China nu adăpostește doar această singură linie.
În situl Xujiayao, cercetătorii au identificat o altă populație distinctă, numită Homo juluensis. Acești indivizi sunt, dimpotrivă, mai apropiați de Neanderthalieni decât de noi.
Imaginea care se conturează este a unui adevărat amestec genetic, un carnaval al umanităților dispărute care s-au întâlnit, s-au încrucișat și s-au adaptat pe meleagurile Asiei de Est. Cu cât urcăm mai înapoi în timp, cu atât devine mai tulburătoare.
Homo longi pare conectat cu Homo antecessor, o specie care a apărut acum 850.000 de ani în Spania. Asta înseamnă că o linie extrem de apropiată de a noastră străbătea deja planeta cu mult înainte ca omenirea modernă să facă primii pași din Africa.
Craniul de la Yungxian ar putea fi cel mai vechi reprezentant al Omului-Dragon, încă o piesă dintr-un puzzle care nu face decât să se complice.
Toate aceste descoperiri converg către o întrebare esențială: dacă Homo longi este într-adevăr grupul nostru frate, atunci cu toții avem un strămoș comun foarte recent. Unde a trăit acest strămoș? În Africa, în Europa sau chiar în inima Asiei?
Răspunsul ar putea rescrie complet harta migrațiilor umane. China nu mai este, așadar, un simplu capăt de drum pentru speciile ajunse la final.
Dimpotrivă, devine epicentrul unei epopei dinamice, un laborator al evoluției unde mai multe linii au apărut, au interacționat și, în cele din urmă, s-au stins. Noi am rămas singurii moștenitori. Dar fiecare nou fossiliaduce nu doar răspunsuri, ci și zeci de noi enigme.
Pe măsură ce analizele de proteine și ADN antic avansează, se vor ivi și alți veri uitați, legați de specia noastră. De ce, dintre toți pretendenții la tronul evoluției, doar linia noastră a trecut proba timpului? Poate că răspunsul zace, încă nevăzut, sub pământul Chinei.
